Ai carte, ai parte?

Ai carte, ai parte?

O vorba inteleapta, pe care guvernantii nostri au izbutit sa o transforme doar intr-o intrebare retorica cu gust amarui, pentru ca de cele mai multe ori atunci cand romanii mai folosesc expresia, o fac ca sa-si exprime regretul pentru vremurile demult apuse in care invatamantul era tratat cu respectul cuvenit.

Asa cum decurg lucrurile in invatamantul romanesc de dupa anul 1990, nivelul educatiei aluneca vertiginos pe panta ignorantei, a non valorii uitandu-se ca stalpul oricarei societati normale este educatia.

Ai carte, ai parte a devenit de cele mai multe ori expresia deznadejdei, a resemnarii, alteori e folosita pe post de poanta buna de unii tineri care considera ca unitatea de masura a gradului de cultura al nostru, al tuturor e maneaua.

Sa fi devenit invatamantul o tragicomedie care se joaca pe toate scenele scolilor si a liceelor?

Haideti sa-i intrebam pe dascalii nostri, pe cei care ne-au pus cartea si creionul in mana, ne-au invatat alfabetul si tabla inmultirii…ei de ce au parte?

Au parte de haine roase in coate ani la rand intai pe bancile scolilor apoi ale catedrelor, au parte de gauri in buzunare, de sforile cu care papusarul sef, Guvernul, vrea sa lege invatamantul romanesc, au parte de promisiuni si vorbe goale atunci cand in mod indreptatit isi revendica drepturile.
Se pare ca in Romania educatia a ramas un slogan pentru politicieni, o tactica de a aduna voturi de la cei ce inca mai cred in invatamantul romanesc si in valorile culturale ale poporului nostru .

Si atunci ce le mai ramane profesorilor nostri de facut, cand zi de zi vad ca sunt dusi cu zaharelul, mintiti si amgagiti? Sa taie nodul gordian sau sa se prabuseasca incetul cu incetul sub povara greutatilor financiare cu care se confrunta zilnic?

Intrebarea e ce se va intampla cu noi, ca popor, daca pilonul de rezistenta al societatii va ceda, oare ne vom scufunda toti, generatie dupa generatie in prapastia necunoasterii, nestiintei, idiferentei, involutiei si a analfabetismului?

Sa speram ca vom reusi sa ne mentinem sanatarea spirituala deoarece avem un invatamant cu radacini bine infipte in traditia romaneasca si sa ne rugam impreuna ca inaintasii intregii noastrei culturi sa imprumute o farama din incelepciunea lor celor care acum decid soarta dascalilor, a invatamantului si a copiilor nostri.

M.G.