Astazi, joi 12 martie 2009, la mansarda Centrului Cultural « Dunărea de Jos » a avut
loc lansarea a doua carti de poezie, ,,Supa de ceapa''-Ioana Craciunescu si ,,Poemul matrita''-de Dan Mircea Cipariu.
La manifestare a fost prezent si artistul Mihai Zgondoiu.
Invitatii, alaturi de oameni ai cartii, iubitori ai frumosului, impreuna cu elevii Liceului de Arta „D. Cuclin“ Galaţi, intr-o atmosfera eferverscenta au ascultat recitaluri de poezie, proiectii de film si diapozitive si timp de aproape doua ore mansarda Centrului Cultural a rasunat
de poezie, aplauze si bucurie.poemul matriţă. la patru mâini
IOANA CRĂCIUNESCU & DAN MIRCEA CIPARIU
doi oameni îşi mâncau proiecte (din gură-n gură)
la Restaurant
vagoane de dormit
în spate
vagoane de trezit
în faţă
inima mea blochează
lexicul
orarul de întâlniri şi de plecări ale suferinţei
inima mea, un vagon cu cartuşe de limbaj
din encefal
El era mereu preocupat
de ceea ce iese din el
Eu priveam cum creşte trecerea
trenului prin câmpul nepăsător de săpatat
atcul inimii împotriva celor ce te fac să suferi
atacul inimii împotriva
gândirii categoriale
sunt inima mea legată
în reţele de oglinzi
Oglinzile în adâncimea lor
sunt nişte blide
cu supă suptă
de buze setoase
care nu se privesc
în oglinzi
inima mea nu mai e ce a fost
inima mea nu va mai fi
ceea ce ar fi putut fi
oglindă de leprozerie şi biciuiri
oglindă cu ieşire la mare!
În orice dialog
Marea ocupă plajă şi dig
prin izbire!
- are o voinţă compusă din două stări!
eu îi sunt starea a doua…
stau în mine însumi
ca în tine însuţi
dig cu adevăruri relative
şi surprize ce n-au ce căuta în biografia subiectivă
Actul intrării în biografie
este un
viol dulce
infernal
dulcele îmi face
rău la ficat –
biografia îmi pare o Ucraină-n război
oricum ar fi
INTRĂ! –
daţi-mi biografia şi stelele
de început şi sfârşit
nu văd lumini
şi nici proprietari
de singurătate şi har
intermediar între sânge
şi Final
gata de război
şi de intrare într-un mausoleu
Iată sumarul obiectelor
pe care clipa ţi le poate
oferi:
gloanţele din piept
ale acelui mort
fără merit nimerit
din greşeală în ţeava intereselor tale
vorba vecinului:
“o jigodie
ăştia trebuie
scoşi afară…”
Te faci tristă poveste
În orice vagon
de restaurant –
cu doi lăcătuşi de revizie
când e vorba să
fi rupt
de clasa I
stai rupt…
am fost un bătrân precoce
fără căderi în viaţă
şi în lexic
am fost o trestie gânditoare
aşteptând certitudini şi valuri
între negru de fum
şi fabrica de tuş
toţi îşi râd prezentul
de
“Cerneală
Simpatică!”
“n-o să trăiţi prea mult
din poem / din poezie”
- ne spune vocea unui lovit
de litere şi semne
“mi-e frică de viaţa normală
şi de stelele căzătoare
”“mi-e frică de
cerneala simpatică”
Domn Şef!
Comanda nu e la mine
- muzica e tristă
şi nu o aud decât în urechile
morţilor…
Morţii nu-i placesă aibe poveşti cu afonii
am aşteptat un cuvânt de iertare
şi n-am primit nimic
nici timp, nici geografii
scriu pe ritmul unei căutări
de vocabular izbăvit
rechinul din poem muşcă
rechinul din vis
O crescătorie de rechini
la piept
seamănă cu o simfonie
la un singur instrument:
FIERĂSTRĂU
laptele lor desigur
emuzical…
călătorim şi singurătatea ne e la braţ
cu vagonul doi blocat
de uşi triste şi grase
singurătatea dă drumul la amintiri
şi la gheaţă
singurătatea e un mamifer
ce face prin gări
prin vagoane
Am de gând să-mi
amestec amintirile
tale
cu căderea în
TURISM
a vecinilor!
20 august 2008, între Bucureşti şi Mediaş, în vagonul restaurant
IOANA CRĂCIUNESCU & DAN MIRCEA CIPARIU
doi oameni îşi mâncau proiecte (din gură-n gură)
la Restaurant
vagoane de dormit
în spate
vagoane de trezit
în faţă
inima mea blochează
lexicul
orarul de întâlniri şi de plecări ale suferinţei
inima mea, un vagon cu cartuşe de limbaj
din encefal
El era mereu preocupat
de ceea ce iese din el
Eu priveam cum creşte trecerea
trenului prin câmpul nepăsător de săpatat
atcul inimii împotriva celor ce te fac să suferi
atacul inimii împotriva
gândirii categoriale
sunt inima mea legată
în reţele de oglinzi
Oglinzile în adâncimea lor
sunt nişte blide
cu supă suptă
de buze setoase
care nu se privesc
în oglinzi
inima mea nu mai e ce a fost
inima mea nu va mai fi
ceea ce ar fi putut fi
oglindă de leprozerie şi biciuiri
oglindă cu ieşire la mare!
În orice dialog
Marea ocupă plajă şi dig
prin izbire!
- are o voinţă compusă din două stări!
eu îi sunt starea a doua…
stau în mine însumi
ca în tine însuţi
dig cu adevăruri relative
şi surprize ce n-au ce căuta în biografia subiectivă
Actul intrării în biografie
este un
viol dulce
infernal
dulcele îmi face
rău la ficat –
biografia îmi pare o Ucraină-n război
oricum ar fi
INTRĂ! –
daţi-mi biografia şi stelele
de început şi sfârşit
nu văd lumini
şi nici proprietari
de singurătate şi har
intermediar între sânge
şi Final
gata de război
şi de intrare într-un mausoleu
Iată sumarul obiectelor
pe care clipa ţi le poate
oferi:
gloanţele din piept
ale acelui mort
fără merit nimerit
din greşeală în ţeava intereselor tale
vorba vecinului:
“o jigodie
ăştia trebuie
scoşi afară…”
Te faci tristă poveste
În orice vagon
de restaurant –
cu doi lăcătuşi de revizie
când e vorba să
fi rupt
de clasa I
stai rupt…
am fost un bătrân precoce
fără căderi în viaţă
şi în lexic
am fost o trestie gânditoare
aşteptând certitudini şi valuri
între negru de fum
şi fabrica de tuş
toţi îşi râd prezentul
de
“Cerneală
Simpatică!”
“n-o să trăiţi prea mult
din poem / din poezie”
- ne spune vocea unui lovit
de litere şi semne
“mi-e frică de viaţa normală
şi de stelele căzătoare
”“mi-e frică de
cerneala simpatică”
Domn Şef!
Comanda nu e la mine
- muzica e tristă
şi nu o aud decât în urechile
morţilor…
Morţii nu-i placesă aibe poveşti cu afonii
am aşteptat un cuvânt de iertare
şi n-am primit nimic
nici timp, nici geografii
scriu pe ritmul unei căutări
de vocabular izbăvit
rechinul din poem muşcă
rechinul din vis
O crescătorie de rechini
la piept
seamănă cu o simfonie
la un singur instrument:
FIERĂSTRĂU
laptele lor desigur
emuzical…
călătorim şi singurătatea ne e la braţ
cu vagonul doi blocat
de uşi triste şi grase
singurătatea dă drumul la amintiri
şi la gheaţă
singurătatea e un mamifer
ce face prin gări
prin vagoane
Am de gând să-mi
amestec amintirile
tale
cu căderea în
TURISM
a vecinilor!
20 august 2008, între Bucureşti şi Mediaş, în vagonul restaurant
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu