Cu poftele nu te joci! Paine de casa!

Astăzi am avut o poftă! Nu am poftit icre negre sau alte finețuri, am vrut doar să mănânc o felie de pâine cu unt bun și la fel de gras precum pofticioasa care scrie acum. La untul adevărat e musai o pâine bună, una frământată cu dragoste și răbdare, până când beșicuțele pline cu aer din ea iți spun că e gata, poți să o lași învelită cu un prosop și să uiți de ea până umple ligheanul în care mâinile tale au muncit-o. După vreo oră iei aluatul dolofan cu grijă și-l așezi pe masa nițel infainata, apoi cu mâinile începi să-l impaturesti în patru, întăi pe lung, apoi pe lat, sau invers, că nu asta contează.

Important e că bulele alea să se așeze bine în tot aluatul pentru ca la sfârșit pâinea să aibă gauri mari și să fie pufoasă. Să vă povestesc despre coajă? Este o nebunie când o tai! Crocantă numai atât cât trebuie, nu=ți rupi dinții în ea, dar nici foarte moale și nu se aseamănă în niciun caz cu coaja pâinii cumpărate. A trecut jumătate de ora de când mi-am făcut pofta și parcă iar mă încearcă. Bine că am vrut pâine cu unt și nu cu dulceață, pentru că mi s-ar fi scurs toată de pe felie prin găurile alea! Mai poftiți și voi, că și eu am făcut-o!

 

 

 

 

 

  !