De ce Fuji?

Astăzi i-am spus aparatului meu foto că e timpul se iasă la pensie. Încă se ține bine, numai că a îmbătrânit și cei 7,1 megapixeli sunt mai puțini decât camera de selfie a telefonului meu vechi de doi ani. Din 2008 și până astăzi am făcut cu un Fuji 5700 mii de fotografii și am prostul obicei de a nu le edita. Consider că o fotografie e bună exact așa cum o descarci din aparat.

Când am cumpărat aparatul, îmi amintesc că avea și un program de editat pozele la care am renunțat din prima pentru că nu aveau nevoie de imbunatariri. Cel mai mult mi-a plăcut să fac foto în supermacro. Ieșeam că nebuna în ploaie să prind stropii căzuți pe frunze, așteptam lumina potrivita, mă învârteam de zece ori în jurul unui fir de iarba până găseam unghiul bun în care să se reflecte raza de lumina încât să obțin fotografia perfecta. Cred că pentru un începător a fost aparatul perfect. Acum mi s-a pus pata tot pe un Fuji finepix cu un zoom nebun și sper să-l țin în mana cât de curând și să-l pun la treaba. Pe Emag nu-l mai au, însă de ocazie, puțin folosit, l-am văzut la jumătate de preț. Sunt sigura că-și merita fiecare bănuț pentru că am deja un Fuji și stiu ce poate face.  A fost grozav si el iubesc,    dar e mai bun fratele lui  Fujifilm FinePix S8300

Cateva amintiri