Haotic 3

 Picior peste picior, Carmen își fuma tacticoasa țigara cu filtru împrăștiind amuzata cu un chiot fumul   către Ana care încerca disperată să-l risipească fluturând cu mana în dreptul nasului.
-Nu te mai sclifosi atât, îi spuse musafira care se autoinvitase la o cafea de dragul Anei și firește  cu gândul de a afla cât mai multe amănunte picante din viața prietenei și vecinei sale.
-Știi că se supară Dan dacă simte miros de țigară! În casa noastră doar el fumează! Am să aerisesc după...
-După ce plec ai vrut să spui! Puțin mai devreme ai spus un lucru mare de care se pare că tu nu ești conștientă. Casa noastră, da, e casa voastră, a ta și al lui în egală măsură.
Cu aceeași măsură se împart obligațiile dar și drepturile în casa voa-stră, silabisi Carmen apăsând  în mod intenționat cuvântul cât să îl infiinga forțat în inima Anei.
Voiam să-ți ghicesc în cafea, zise răsturnând ceașcă goală cu fundul în sus pe farfuriuță. Dar nu e nevoie, se vede clar că ești nefericită și  zilele voastre de liniște le-a dat soțul tău la amanet pe câteva sticle cu vin.
Uimită de curajul prietenei, Ana sari ca arsă de pe scaun impingandu-l cu piciorul sub masa de bucătărie,  semn că întâlnirea s-a terminat, cafeaua s-a răcit și nu mai e loc de niciun cuvânt în plus intre ele doua.
Plec acum, dar de multă vreme încerc să-ți înțeleg nefericirea și încăpățânarea de a rămâne într-o casă în care respiri doar deznădejdii și suferință. De cați ani ne știm? Să fie vreo treizeci și doi? Erai o copilă când te-am cunoscut și iți invidiam zâmbetul, ochii care mereu rădeau, pașii zglobii cu care plecai dimineața la cumpărături. Astăzi ai privire de câine bătut iar mersul ți-e târâș a lehamite de tot ce te înconjoară.

Dacă întrebi o femeie de ce s-a măritat,  întăi face  ochii mari, apoi se scarpină în cap cu un deget că și când scobește după neuronul ăla isteț care știe răspunsul la întrebarea asta imposibila , în timp își roade unghiile vopsite de–i rămâne sclipiciul intre dinți, apoi începe balbele și duce incoerenta  la superlativ.

 

 Ba că el e alesul și așa i-a spus inima, că a fost între ei  chimie și toate elementele din tabelul lui Mendeleev  s-au pupat intre ele de bucurie când l-a întâlnit, ba că era timpul altfel i se ofilea floarea. Daca-i merge bine, spune că e sufletul pereche, daca e înșelată și bătuta zice că a fost păgubită de porția ei de noroc.  Motiv care suna a scuza   ambalata în teama de a nu recunoaște eșecul.  Alegerea partenerului nu tine de inspirația de moment, nu e nicio clipa de sclipire, iar hazardul e ultimul pe care trebuie să-l invoci când faci alegerea vieții tale. 

 

Secretul fericirii în căsnicie  e sfant precum aghiazma și se împarte  în taina  din generație în generație de la mamă la fata  gata de măritiș,  că bărbatul  bun se alege după înălțime, lungimea nasului  și numărul la pantofi, că cel mic la stat și la picior e mic în toate și  trebuie ocolit  mai rău decât o piaza rea,   pe când cel năsos o s-o fericească cu prisosință de cate ori îi iese în cale, că nasul lui e cifra magica înmulțită de trei ori cu bucuria muiereasca.

Restul e noroc chior, schiop și cocoșat pentru că e posibil să aleagă un năsos  atât de bun încât să le fericeasca pe toate din calea lui,  iar când ajunge acasă o îmbunează și pe ea ca să nu-și audă reproșuri din partea muierii. 

 

Definitia credulitatii o da femeia care accepta umilinta si in timp ce-si plange in pumnii, blestema si sterge din calendar ziua in care si a pus saiba pe deget cu iubaretul din dotare, spera in minuni, ba chiar e convinsa ca de vina e ea, ca a ars mancarea, ca nu i-a calcat camasa bine la guler, ca muraturile erau prea sarate, ca soacra si-a bagat coada, scorpia naibii nu o lasa sa fie fericita. El a calcat o data stramb, dar de maine e baiatul bun, frumos, destept si devreme acasa, exact asa cum a promis. Deh! Carne de tun, sarmana fata!  Nu e nimeni vinovat ca si fraierele au liber la maritis.  

 

Măritișul nu este o soluție antiacneeca, nu e nici pilula magica care potolește hormonii care tropăie printr-un trup zburdalnic . Răzvrătitele care  au apucături de câine  priponit cu lanțul de juma de metru în jurul gatului, atunci când înghit hapul de necoapte că să-și astâmpere poftele și iau măritișul pe nemestecate cu un pahar de apa rece, după câțiva ani își tratează efectele adverse cu stampila de avocat și veșnică pomenire a  casei împărțite odată cu copiii, pisica și furculițele.