Prietenii necuvantatoarelor

Cinci minuni

2011-09-03T08:19:00.000-07:00

Ea e Zgubi si ei...cei cinci nazdravani!
In sfarsit am reusit sa ma intorc la bloguletul meu drag, dupa aproape doi ani in care doar mai aruncam un ochi asa din treacat pe el!
Da, acum realizez ca in doi ani nu m-a mai interesat absolut nimic, decat radioul meu de suflet, acea mana de oameni care au pornit la drum hotarati sa-si implineasca un vis!
Nu am sa ma apuc sa depan firul amintirilor...important e ca visul nostru s-a implinit si zi de zi Casuta Soarelui e locul drag de intalnire al prietenilor.

Dar sa ma intorc putin in timp totusi si sa va spun ce minune mi-a fost data sa traiesc!

Nu am sa vorbesc prea multe...mai bine las fotografiile sa spuna intreaga poveste!

Adopta un catel

2009-12-04T04:34:00.000-08:00

ACUM DE SARBATORI OFERA-I IN DAR COPILULUI TAU UN PRIETEN
CLIC PE POZA SI ALEGE UN SUFLETEL CARE ASTEAPTA O SANSA LA VIATA

Ei sunt ,,norocosii” care au scapat de latul hingherilor care-si fac cu sarg treaba ca doar e criza si trebuie sa traiasca din ,,munca cinstita” ca orice om de buna credinta.
Oameni buni cu suflet mare ii hranesc, le curata custile iar ei… se uita printre grilajele de fier ale cusculitelor si asteapta…
Asteapta un gest de la cei pe care-i iubesc atat de mult… oamenii.
Curand se va asterne zapada …noi vom sta adunati in jurul focului si vom impodobi fericiti bradul.
Vom impacheta si vom despacheta daruri.
Iar ei… vor astepta…tremurand in cusculitele lor de frig gandindu-se ca nu i-am uitat.

Daca aveti un locusor in curtea dumneavoastra ganditi-va ca puteti salva o viata de catel.
Pentru adoptia unui sufletel ii gasiti AICI http://www.radiosunshine.net

Adresa de contact id de messenger djsunradio si aici mesaj privat Mirela sau Pantera Roz http://www.radiosunshine.net

Bratele largi ale Europei si eurodemocratia

2009-06-17T02:37:00.000-07:00

Titlul soc in Agentia de presa Asii romanii- Berlinul isi cumpara linistea.
Apoi vine si explicatia …110 tigani romani primesc 27.000 de euro pentru a se reintoarce…

Si ne lasa in suspans… ca doar suspansul in presa e obligatoriu pentru reusita unui articol … unde se intorc cei 110 tigani romani cu buzunarele pline?

La prima lectura iti zici, c-o fi vorba despre miile de euro pe care Geoana care le-a promis la intoarcerea acasa fiecarui roman ratacitor pe meleagurile straine iar acum a mai plusat putin si a ridicat potul la 27 de mii de Euro.

Dezamagire totala insa… misterul e spulberat imediat in urmatoarele randuri ale articolului.
Se pare ca ,,turistii romani’’ ajunsi in Berlin au cerut drept de sedere si locuinte stabile autoritatilor berlineze si in momentul in care au fost refuzate, ,,hoardele’’ de romani au ocupat abuziv o gradinita, singura solutie pentru a-i indeparta a fost banul, mita cu contract scris si parafat de ambele parti.

Locuitorii Berlinului au scormonit in pusculita banului public si au dat fiecarui adult cate 250 de Euro iar copiilor cate 150 de Euro pentru cumpararea unui billet de avion.

Dupa tragismul acestui articol se pare ca autorului plangea cu suspine in momentul in care-si varsa naduful pe foaia de scris, de ciuda ca pasagerii cursei nu au fost imbarcati direct intr-o aeronava cu destinatia Triunghiul Bermudelor.

Noi, romanii din tara nu negam ca autoritatile Berlinului s-au confruntat cu probleme din partea etnicilor rromi, insa problema nu va fi rezolvata asa cum din pacate se procedeaza acum: stigmatizand un popor intreg, poporul roman care are o identitate, o cultura nationala si destula demnitate incat sa nu se lase cumparat cu 250 de euro.
Nu de putine ori, in mintea occidentalilor se face asocierea intre numele de rrom si cuvantul roman, care ne reprezinta pe noi toti, deoarece toate aceste intamplari nu sunt prezentate ca fiind cazuri izolate a unui segment restrans de populatie.

Datorita titlutilor soc, care deschid prima pagina a unor publicatii, datorita mentalitatii conform careia romanul e hot din nastere, pus pe imbogatirea rapida prin orice mijloc, multor romani de buna credinta le-a fost respinsa orice cerere de a intra in legalitate printr-un contract de munca prin care-si puteau reglementa sederea in spatiul European.

Dincolo de problema sociala care trebuie rezolvata intr-un mod civilizat, mai ramane problema imaginii Romaniei care este zugravita in tonuri de gri indiferent ca e vorba de presa sau televiziunile europene, care pe langa franturi de adevar arunca in ochii publicului cat mai multe titluri si imagini socante despre comportamenului conationalilor nostri .

Poate ca toate adevarurile denaturate care ajung pe primele pagini ale ziarelor din diaspora vin ori din lipsa de profesionalism a celor care le dezvaluie, ori au scopul de a murdarii in mod intentionat imaginea Romaniei.
Dupa lectura unui asemenea articol nu pot sa cred ca libertatea unui oras atat de important ca Berlinul poate fi cumparata cu 27.000 de euro.

Indiferent de nuantele pe care le-ar imbraca acest titlu de articol, Romania si poporul roman nu a reprezentat niciodata un pericol pentru vecinii sai, nici inainte si nici dupa intrarea in spatiul European, iar asocierea dintre incidentele sporadice pe care le provoaca unii dintre cetatenii tarii noastre si Romania in ansamblul ei, nu fac decat sa adanceasca perceptia gresita fata de tot ce reprezinta cultura romaneasca si adevaratele valori ale poporului nostru.

Tot datorita mentalitatii si imaginii cultivate in presa straina, un cetatean roman de origine rroma, prins intr-un schimb de focuri intre bandele mafiote din Italia, a fost lasat sa moara in plina strada in fata a sute de trecatori care nu au fost impresionati de drama romanului, tocmai pentru ca nu a fost privit drept un om care avea nevoie de ajutor, ci ca un tigan a carui viata e lipsita de importanta.
Ba si mai mult decat atat, conform declaratiilor sotiei barbatului care in momentul acela se afla impreuna cu el, ambulanta care a sosit la fata locului, a acordat primul ajutor doar tanarului italian, victima si el a rafuielii dintre benzile mafiote.

Un om a fost lasat sa moara in fata celor ce incearca sa ne faca noua educatie si sa ne dea lectii de buna purtare.

Pacat ca presa romaneasca umple paginile tabloidelor cu fetite cu sani dezgoliti si barfe de prin colturi adunate, in loc sa ia atitudine impotriva celor care cred si scriu ca Romania e o satra de tigani pusi pe furat, cersit, ca poporul roman e un popor de violatori, talhari si alte gunoaie pe care Occidentul vrea sa-l mature de pe presul lor si sa-l imprastie apoi in cele patru zari.

Alexandru Jula, un culegator de stelute

2009-06-16T10:56:00.000-07:00

Intr-un show de zile mari sambata seara la Teatrul ,,Nae Leonard’’ din Galati Alexandru Jula a fost sarbatorit alaturi de prieteni si invitati pentru cei 55 de ani de cariera artistica.

La varsta de 75 de ani, Jula a ramas la fel de tanar, de efervescent, timpul fiind pentru artistul galatean un amanunt fara insemnatate, castigandu-si nemurirea prin atat de indragitele sale cantece care au incalzit inimile ascultatorilor de toate varstele.

Alaturi de maestrul galatean au urcat pe scena si ,,stelutele’’ pe care cu mare drag le-a cules si le-a ajutat sa-si arate stralucirea.

Un suflet pe masura vocii lui, Alexandru Jula, a incurajat, a selectionat si cultivat adevarate talente, a deschis si modelat drumul multor tineri artisti care s-au dovedit a fi reale valori ale muzicii usoare romanesti.

Geanina Banu- o micuta steluta si una dintre sperantele muzicii romanesti.

Asa cum spunea si Octavian Ursulescu, prezentatorul spectacolului aniversar si unul dintre prietenii de suflet a lui Jula, printre atatea non-valori ridicate la rang de artisti de unele televiziuni ,, doar valoarea adevarata ne va reaminti ca suntem romani si ca avem de spus un cuvant in Europa’’.

Cu un fler deosebit artistul, a simtit talentul, cernand cu grija tinerii pe care i-a intalnit in drumul sau, astazi multi dintre ei fiind deja artisti consacrati in tara si-n intreaga lume.

IRINA POPA- Castigatoarea Trofeului Mamaia 2008, o galateanca cu o voce deosebita, un talent nativ si o vointa de fier.

Inspirata clipa a fost cea in care Alexandru Jula a inscris-o pe Irina la Concursul Mamaia 2008, deoarece galateanca noastra a cucerit Trofeul dar si inimile tuturor celor care au auzit-o cantand.

Prezenta la spectacol alaturi de numerosi alti invitati ai artistului, Irina a aprins inca o data scanteia in sufletele publicului spectator, frumosul, talentul, muzica de calitate fiind apreciate deopotriva de tineri sau de cei aflati la a doua tinerete.

Irina Popa alaturi de mama sa Anca.

Irina trimitand pupici tuturor ascultatorilor postului Radio Sufletel.

Cu un umor molipsitor, Jean Paler a umplut sufletele tuturor de voie buna si buna dispozitie, in aceasta seara in care unul dintre titanii muzicii usoare a fost inconjurat cu enorma dragoste de toti cu a caror destin s-a intersectat in cei 55 de ani si de acelasi public avid de muzica de suflet, muzica pe care Alexandru Jula a facut din ea o adevarata profesiune de credinta.

O alta mare doamna a muzicii usoare romanesti Viorela Filip.

Gabriel Dorobantu... acelasi romantic indragostit

Mars impotriva folosirii animalelor salbatice in circuri

2009-06-09T02:56:00.000-07:00

Reprezentantii VIER PFOTEN au iesit in strada pentru prima oara in scopul stoparii folosirii animalelor salbatice in circuri. Vineri, 5 iunie, incepand cu ora 18:00, reprezentantii VIER PFOTEN au militat in strada pentru stoparea folosirii animalelor salbatice in scopul obtinerii de profituri, in circuri, anunta un comunicat VIER PFOTEN.
Cu ocazia Festivalului de Circ care are loc in aceasta perioada, iubitorii de animale si membrii VIER PFOTEN s-au hotarat sa se adune in numar cat mai mare langa intrarea din parcul Titan pentru a incerca sa puna capat actelor de cruzime fata de animalele salbatice al caror loc este in habitatul natural si nu in circuri.
Desi la prima vedere lumea circului este una fascinanta, in care animalele fac acrobatii in lumina reflectoarelor parand fericite si sanatoase, realitatea este cu totul alta. Animalele sunt de cele mai multe ori tinute in custi neincapatoare si supuse unor metode de dresaj cel putin indoielnice, se precizeaza in comunicatul VIER PFOTEN.
Acrobati, clovni si magicieni ii incanta pe cei mici si pe cei mari, iar publicul este fascinat de animale. Pentru foarte multi, leii, elefantii, girafele sau ursii sunt doar o parte dintr-un spectacol frumos, cu multe lumini, in care animalele sunt fericite. Este gresit. In realitate, folosirea animalelor salbatice in circuri este o cruzime fata de acestea, se mai arata in comunicat.
Viata in cusca
Indiferent de specie, majoritatea animalelor folosite in circuri au tipare comportamentale bine definite si traiesc ades in structuri sociale. De exemplu, habitatul vital al leilor ajunge pana la 400 km2, adica de doua ori cat suprafata orasului Bucuresti, iar leii de mare inoata la peste 250 de metri adancime.
In circuri aceste nevoi sunt ignorate, in afara spectacolelor animalele fiind inchise in custi, in conditii minime de supravietuire. Viata de grup este imposibila. De plimbare, inot, igiena, contactul cu alte animale sau macar o nutritie corespunzatoare, nici nu poate fi vorba. In plus, de multe ori, animalele stau ore in sir legate cu lanturi.
Salturi “mortale”
Pentru animalele salbatice viata de circ nu este o bucurie. In salbaticie niciun tigru nu ar trece printr-un cerc in flacari, niciun elefant nu ar executa un „stand in maini”.
Aceste scamatorii sunt intotdeauna rezultatul unor metode indoielnice de dresaj si nicidecum o relaxare sau o evadare din viata sedentara pe care animalele au la circ, asa cum multi cred in mod eronat.
Indiferent daca folosesc pedepse fizice, privarea de hrana si odihna sau asa-numitele „metode blande” de dresaj, oamenii forteaza animalele sa se supuna unor exercitii chinuitoare.
Circul – un turneu al suferintei
In timpul turneelor animalele isi petrec tot timpul in vagoane in custi mult prea mici, deoarece acestea trebuie sa fie asamblate si dezasamblate usor si mutate din loc in loc. Schimbarile frecvente de locatie si mediu precum si contactul constant cu oamenii actioneaza ca factori permanenti de stres.
Din aceasta cauza, in lipsa oricaror posibilitati de a-si manifesta instinctele naturale, multe dintre animale sufera de tulburari comportamentale: apatie, miscari stereotipe, agresivitate.Situatia in Romania
Fundamentele legale pentru achizitionarea si tinerea animalelor din circuri sunt insuficiente. Viata acestora intra doar sub incidenta Legii nr. 9 din 2008, privind protectia animalelor.
Deoarece aceasta lege are un caracter general si in lipsa altor norme specifice animalelor de circ, acestora le sunt asigurate conditii de viata cu mult sub standardele minime impuse gradinilor zoologice.
Animalele sufera pe scena si in spatele acesteia. VIER PFOTEN este impotriva folosirii animalelor salbatice in circuri.
Foto: VIER PFOTEN

Sursahttp://www.green-report.ro/stiri/mars-impotriva-folosirii-animalelor-salbatice-circuri

IN ORASUL CU FLORI DE TEI- Vasile Seicaru la Galati

2009-05-30T21:08:00.000-07:00

IN ORASUL CU FLORI DE TEI- Vasile Seicaru la Galati

Vineri seara pe treptele din fata Teatrului Dramatic,,Fani Tardini’’ Vasile Seicaru a lansat ,,In orasul cu flori de tei’’ noul sau album de folk.

Galateni de toate varstele l-au primit cu bucurie in suflet pe indragitul interpret de muzica folk, care s-a intors acasa, asa cum considera Seicaru Galatiul, pentru a canta si incanta din nou inimile celor ce-l iubesc pe el , ce-i iubesc muzica si folkul autentic.
Timp de doua ore piateta din fata Teatrului a rasunat de acordurile chitarii si glasurile tuturor care l-au acompaniat pe artistul galatean.

S-au cantat zece melodii de pe noul album ,, In orasul cu flori de tei’’ , un album inchinat Galatiului dar si multe melodi vechi - cum ar fi ,,Aruncarea in valuri'', ,,Antiprimavara’’,,Actorul’’.

,,Ma bucur ca putem face acest spectacol impreuna, ca oamenii sa vada ca se poate canta si in acest fel, in priza directa cu o chitara si cu vocile noastre , aici in Galati... Eu m-am gandit ca o sa iasa bine , dar nici chiar asa. Dupa ce-am facut noi impreuna, aici s-ar putea sa ne vedem mai des’’- a spus Seicaru.

Spectacolul a fost plin de surprize, Seicaru avandu-i ca invitati pe cantareata Zoe Alecu si pe realizatorul radio Mihai Cosmin Popescu, care au urcat pe rand pe scena spectacolului si au cantat alaturi de artist.

Intr-una dintre pauzele dintre piese, in care s-au depanat multe amintiri despre formatia Cristal, despre locurile unde au cantat impreuna, Vasile Seicaru a spus ca s-a discutat cu o televiziune in privinta unui posibil proiect de viitor, mai precis un Festival pop–rock, jazz, intitulat ,,In memoriam Puiu Cretu’’ si care sa se tina in Galati.
,,Eu imi aduc aminte si v-am spus toate acestea pentru ca nicaieri nu suna mai bine aceste cuvinte decat aici, la Galati, unde s-au petrecut aievea. Formatia Cristal ar putea sa revina macar cu un spectacol, sau cu un sir de spectacole, cu o sarbatoare mare, ca sa ne aducem aminte de Puiu Cretu si Cristal’’ si-a incheiat artistul sirul de amintiri din anii petrecuti la Galati .

Miniatura Romantica – Galati 2009

2009-05-21T00:30:00.000-07:00

Aseara 20 mai 2009, ora 19.00, in incinta Liceului de Arta „Dimitrie Cuclin’’ Galati a avut loc deschiderea oficiala a celei de-a XIII - a editie a Concursului International de Interpretare „Miniatura Romantica” eveniment organizat de Centrul Cultural „Dunarea de Jos” Galati, in colaborare cu Liceul de Arta „Dimitrie Cuclin”.

Concursul de interpretare care se va desfasura pe parcursul a trei zile in perioada 20-23 mai 2009 si e destinat elevilor din liceele de muzica, cuprinde urmatoarele sectiuni: canto clasic, pian, vioara, instrumente de suflat si percutie precum si corzi grave.

Pentru prima da a fost introdus, in cadrul Concursului International de Interpretare „Miniatura Romantica”, sectiunea, muzica de camera.

Juriul, care va delibera si va decide premiantii, il are ca presedinte pe profesorul universitar, Ilinca Dumitrescu, director coordonator al Departamentului Muzical din cadrul Televiziunii Romane.

Nume de prestigiu al artei interpretative romanesti, personalitate artistica de anvergura internationala, pianista Ilinca Dumitrescu a concertat in orase din cinci continente, 39 de tari, 33 de capitale ale lumii, in importante Sali de concerte.

Manifestarea a fost deschisa de un recital intitulat ,,De la Berlin la Broadway’’ sustinut de soprana Cristiana Popescu acompaniata la pian de Valentina Popovciuc, in program fiind interpretate lucrarile compozitorului Kurt Weill.
Incepand din aceasta seara tinerii concurenti vor intra in competitie si isi vor sustine probele –concert in cele doua locatii: atat la Centrul Cultural „Dunarea de Jos” cat si la Liceul de Arta „Dimitrie Cuclin”.

Festivitatea de premiere a concursului este programata pentru data de 23 mai 2009, ora 11.00, in aceiasi locatie.

Campania ''Adopta un caine'', in parcul Kiseleff

2009-05-08T23:25:00.000-07:00

Campania de adoptie a cainilor fara stapan, initiata de Primaria sectorului 1 si ajunsa la cea de-a treia editie, continua in acest weekend, in parcul Kiseleff, informeaza Agerpres.
Zeci de catei, adunati de pe strazile sectorului 1 si adapostiti la Centrul ''Odai'', isi asteapta nerabdatori noii stapani.

Bucurestenii iubitori de animale, care vor sa adopte un caine, sunt asteptati sambata, 9 mai, si duminica, 10 mai, intre orele 11.00-15.00, in parcul Kiseleff (b-dul. Kiseleff intersectie cu str. Arh. Ion Mincu) unde pot alege un animal de companie oferit spre adoptie de Serviciul Politia Animalelor din cadrul Directiei Generale de Politie Comunitara sector 1.

Demarata pe 11 aprilie, in parcul Regina Maria, campania a inregistrat un real succes, fiind adoptati pana in prezent peste 50 de caini. Cainii oferiti spre adoptie sunt vaccinati, sterilizati si au carnete care dovedesc ca sunt clinic sanatosi. Actele de adoptie vor fi intocmite pe loc, cainii putand fi preluati de potentialii proprietari chiar din parc.

http://www.green-report.ro/stiri/campania-adopta-un-caine-parcul-kiseleff

Prieteni pentru totdeauna, Toni si prietenii lui dragi

2009-05-06T23:07:00.000-07:00

Un zambet nemurior intr-o lume a muritorilor.

Prietenii nostri necuvantatori din marea familie Radio Sufletel

2009-04-29T21:51:00.000-07:00

Catelusii mei, Anda si Zgubi.

Sikirika... o rasfatata mica.
Una dintre pisiculete lui Jeny din Koreea

Cele doua pisicute ale colegei noastre Jeny de la Radio Sufletel

Foldy....o frumoasa...

Mihaela si ,,iubirea'' ei micuta Sypy.

Skyp, un jucaus si un dulcel.

Este noul membru al familiei colegului nostru Alex din Iasi.

Concert Vama la Galati.

2009-04-28T04:56:00.000-07:00

Vineri, 8 mai, la ora 22, formatia Vama va sustine un super show in Club S, Galati. Baietii vor canta atat piese vechi, cat si melodii de pe discul “Vama”, printre care single-ul proaspat lansat, Dumnezeu nu apare la stiri. Pretul unui bilet la concertul din Galati este de 25 ron. Biletele se gasesc in reteaua Diverta si pe www.ticketpoint.ro. Componenta trupei Vama este urmatoarea: Tudor Chirila – voce, Eugen Caminschi – chitara, Raul Kusak – clape, Lucian (Clopo) Cioarga – tobe, Dan (Prepe) Opris – bass.
Sursahttp://galateni.net/forum/viewtopic.php?f=1&t=5468

Hoinarind prin Galati

2009-04-26T21:48:00.000-07:00

Ieri, m-am hotarat: gata cu statul in casa, asa ca mi-am luat catelul de zgarduta si am iesit la plimbare.Plimbare i se spune, desi atunci cand ies cu Zgubi e de fapt un maraton, insotit de sarituri 100 de metri garduri si, mai nou, am observat ca am putin talent si la balet.
Cand Zgubi vede un alt catel execut in mers adevarate acrobatii uneori, ma rasucesc pe varfuri, fac un flic-flac, merg putin cu spatele, apoi imi reuseste o piruieta perfect executata.
Dar nu ma plang...miscarea e sanatate curata si nu mai spun ca aerul curat imi mai aeriseste plamanii.
Astazi va invit si pe dumneavoastra sa hoinarim putin pe faleza, sa ne bucuram impreuna de aceasta zi minunata...

Ce frumos e aici... si ce de oameni...

Vreau si eu ce mancati dumneavoastra domnule! Nu cumva sunt floricele? Imi plac tare mult!

Un copil fericit! Bela e rasfatata familiei, mi-a povestit cu bucurie baiatul...

Uite un catel... ma duc la el

Mami, vreau si eu o esarfa asa rosie la gat cum are el...

Am gasit un bat bun de ros... hi..hi..hi..

Si ele faceau baita...

Fac si eu o baita sa ma racoresc asa cum fac vrabiutele.

Asa se intampla cand iesi la plimbare, te mai intalnesti si cu un prieten.

El e Adolf, un jucaus micut.

Pe straduta care coboara spre Faleza ...

Alte fotografiide la Dunarehttp://www.lumeaemica.ro/album-poze/215840/93640/De-la-Dunare.html

Si alte poze cu prietenul omului.http://www.lumeaemica.ro/album-poze/215840/93654/Prietenul-omului.html

REX si TEX doi catei norocosi

2009-04-23T21:56:00.000-07:00

Povestea lui Tex am aflat-o ieri cand coboram spre faleza. Din pacate povestea lui poate fi si povestea multor altor catei, insa Tex este un catel cu mult noroc.

Un ,,om'' l-a pus impreuna cu fratiorul lui intr-o cutie, apoi a turnat apa peste amandoi si i-a lasat in ger sa moara inghetati. Numai ca ca cel ce a facut acest gest , nu s-a gandit ca pe lume mai exista si oameni adevarati.

Ieri, stapanul lui Tex, imi spunea in timp ce-l mangaia pe Tex: ,,Nu-mi pot imagina ce inima a avut cel care a lasat doi catei de doua-trei saptamani, sa degere de frig.

Acum doi ani in urma cand i-am gasit, din pacate fratiorul lui Tex murise deja. Plangeam cu cutia in brate cand ma ganderam cat o fi suferit micuta fiinta pe care un neom a condamnat-o la o moarte crancena. Tex este pentru mine cel mai nobil, cel mai drag catel. Il iubesc enorm. Mai am acasa doua pisicute, pot sa spun ca sunt surioarele lui Tex''.

Oare cateii cred in noroc? Poate ca da, sau poate ca nu…
Dar sa va spun povestea lui Rex .
Asta toamna in fata blocului nostru a aparut un caine lup numai piele si os, jegarit, abia se mai tinea sarmanul pe picioare. Numai sufletul lui stia ce i s-a intamplat, de unde vine si cine nu a mai avut nevoie de prietenia lui sincera.
Priviti-l astazi… si daca va intrebati ce e cu acea caramida pe care o tine in gura, sa stiti ca nu are de gand sa-si construiasca o casa...

Intreaga poveste a lui Rex o puteti afla Luni 27 Aprilie pe Radio Sufletel.

http://www.radio-sufletel.com/

OAMANI SI SLOVE IN BIBLIOTECA ''V.A.URECHIA''- ZIUA BIBLIOTECARULUI IN ROMANIA

2009-04-16T21:47:00.000-07:00

În perioada 21 - 28 aprilie 2009, Biblioteca “V.A. Urechia” Galaţi vă invită să participaţi la o serie de manifestări prilejuite de Ziua Bibliotecarului (23 aprilie ):

Marţi 21.04.2009
Ora 10,00 - „Sărbători pascale prin ochi de copil” - vernisajul expoziţiei de desene şi origami realizate de copii de la mai multe instituţii de învăţământ gălăţene.
Loc de desfăşurare: Filiala 1 „Costache Negri”

Ora 11,00 - „Caricatura în presa gălăţeană de odinioară” - Vernisajul expoziţiei de periodice gălăţene.
Loc de desfăşurare: Sediul central – Sala de lectură „Mihai Eminescu”, etaj I

Ora 12,00 - „Sărbători creştine la români” - Vernisajul expoziţiei de carte.
Loc de desfăşurare: Sediul central – foaierul Sălii de lectură „Mihai Eminescu”, etaj I.

„Bibliotecari aproape de oameni”- Prezentarea secţiilor bibliotecii unor grupuri de elevi, studenţi şi profesori de la şcoli, licee, facultăţi din municipiul Galaţi.

“Bibliotecar pentru o zi” - Campanie derulată pe toată durata manifestărilor, pentru promovarea profesiei de bibliotecar.
Durata: 21-28 aprilie 2009
Loc de desfăşurare: Biblioteca „V.A. Urechia”

Miercuri 22.04.2009
Consfătuirea anuală a bibliotecarilor din bibliotecile publice – judeţul Galaţi
Program:
09,00 – 10,00 - Primirea participanţilor.

10,00 – 10,30 Biblioteca „V.A. Urechia” - realizările anului 2008 şi perspective în viitor.

Prof. Zanfir Ilie – Director general al Bibliotecii „V.A. Urechia”.

10,30 - 11,00 Starea lecturii publice în judeţul Galaţi, în anul 2008.
Prof. Spiridon Dafinoiu– şef serviciu Resurse Umane.

11,00 – 11,30 Întâlnire de lucru cu membrii ANBPR.
Prof. Letiţia Buruiană – director adj. Biblioteca „V.A. Urechia”.

11,30 – 12,30 Dezbateri profesionale:
Posibilităţi de finanţare pentru dezvoltarea Bibliotecilor publice din zona rurală.
Ing. Geta Eftimie– director adj. Biblioteca „V.A. Urechia”.

Memoria locală: Aspecte practice ale conservării şi mediatizării informaţiilor specifice.
Ing. Camelia Toporaş – şef secţie Referinţe.
Aspecte privind activitatea cu publicul în Bibliotecă.
Jurist Florina Diaconeasa – şef serviciu Relaţii cu Publicul.

12,30 – 13,00 Pauză.

13,00 – 13,15 Decernarea Premiilor Bibliotecii „V.A. Urechia”.

13,15 – 14,15 Lansarea volumului: „Dulce, disperată melancolie”; autor Ilie Tănăsache.

Luni 27.04.2009
Ora 10,00 - “Daruri din lumina cărţilor” – donaţie de carte către Fundaţii ce găzduiesc copii defavorizaţi (finalizarea concursului „Pot dărui şi eu o carte”)
Loc de desfăşurare: Sediul central - Sala de lectură „Mihai Eminescu”, etaj I

Ora 14,00 - „Privind viitorul prin ochi de copil” - colocviu
Partener: Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
Loc de desfăşurare: Sediul central - Sala de lectură „Mihai Eminescu”, etaj I

Marţi 28.04.2009
Ora 10,00 - „Lumină din lumină … dar din dar…” - donaţie de carte către colaboratorii Bibliotecii: Fundaţia „Inimă de Copil”, Penitenciarul Galaţi şi instituţii de învăţământ gălăţene.
Loc de desfăşurare: Sediul central – Sala de Lectură „Mihai Eminescu”, etaj I

Ora: 11,30 - Închiderea oficială a manifestărilor.

Sursa:http://193.231.136.3/cicblog/index.php/2009/04/10/oameni-si-slove-in-biblioteca-va-urechia-ziua-bibliotecarului-in-romania/

Daruind vei dobandi...

2009-04-16T21:38:00.001-07:00

În pragul sărbătorilor închinate Învierii oferiţi unui copil de 10 ani puţin timp şi daţi-i şansa de a trăi frumos şi sănătos!

Dacă doriţi să îl ajutaţi pe Cristian Neculiţă contactaţi secretariatul Şcolii Gimnaziale Nr. 42 “Sfinţii Împăraţi” din Galaţi (tel. 0236313155).

Sursahttp://193.231.136.3/cicblog/index.php/2009/04/14/daruind-vei-dobandi/

Univers liric danubian

2009-03-20T12:38:00.000-07:00

Cu ocazia Zilei Mondiale a Poeziei (21 martie), Bibliotecia “V. A. Urechia" Galati si Societatea Scriitorilor “Costache Negri“ Galaţi, au organizat manifestarea culturala intitulata ,,Univers liric danubian''.
Evenimentul a avut loc incepand cu ora 13.00 la sediul central al Bibliotecii “V. A. Urechia" Galati.

In cadrul manifestarii au fost adevarate momente de gratie, recitaluri de poezie, prezentari de carte si diapozitive, precum si expunerea noilor proiecte a caror tema e lectura, informarea, documentarea, factori esentiali in promovarea culturii.

Gazdele, moderatorii, alaturi de invitatii evenimentului timp de trei ore au transformat Sala Mihai Eminescu din cadrul Bibliotecii, intr-un cadrul ambiental cu totul deosebit in care POEZIA a jucat rolul principal.

La eveniment au fost prezenti Prof. Ilie Zanfir, Directorul General al Bibliotecii “V.A. Urechia”, Sterian Vicol, Preşedintele Societăţii Scriitorilor “Costache Negri”, si elevii Scolii Generale nr28

Mihai Eminescu, membri ai Cenaclululi Literar ,,Luceafarul'' care au recitat poezii de Mihai Eminescu si din creatiile proprii.

Revista Porto Franco, prezenta si ea la eveniment va publica in numarul urmator toate aceste creatii ale tinerilor artisti.

La sfarsitul programului micii artisti au primit in dar carti, pentru ca asa cum spunea domnul Stelian Vicol ,, florile uneori pot sa moara, dar cartile, niciodata’’.

O reprezentatie de exceptie au avut-o si cele doua tinere violoniste, eleve ale Liceului de Arta „D. Cuclin’’ care au incantat publicul prin recitalul sustinut cu atata pasiunea si talent, demostrand ca performanta nu depinde de varsta ci numai de iubirea pe care o ai pentru arta si pentru frumos.

Prezent la eveniment, epigramistul V. Daraban din Republica Moldova a recitat in memoriam Grigore Vieru, ,,Omul suparat'' singura lui parodie pozitiva, asa cum a numit-o, inspirata de o poezie a regretatului poet.

Alt invitat de onoare al manifestarii a fost Nicolaie Stancu, decanul de varsta al poeziei galatene.

Poetul si pictorul Paul San-Petru, ,,omul orchestra'' cum a fost numit de gazdele evenimentului si-a incheiat recitalul de poezie intr-un mod cu totul original, cantand la muzicuta.

,,Alchimia muzelor'' cea mai noua carte a lui Paul San-Petru e deosebita, o carte singulara prin continutul sau, patruzeci de poeme scrise langa patruzeci de reproduceri ale lui Nicolae Grigorescu.

Astazi, Biblioteca V.A. Urechia a fost organizatorul si gazda perfecta pentru inca o manifestare spirituala, care a incalzit si a bucurat sufletul fiecaruia dintre cei prezenti.

,,Fie ca poezia sa ne insoteasca pana la ultimii pasi si sa respiram poezie pana in ultimile clipe ale vietii'' spunea Alina Chesca, profesoara la Universitatea Danubius din Galati in incheierea momentului liric.

M.G.

Ai carte, ai parte?

2009-03-17T13:31:00.000-07:00

Ai carte, ai parte?

O vorba inteleapta, pe care guvernantii nostri au izbutit sa o transforme doar intr-o intrebare retorica cu gust amarui, pentru ca de cele mai multe ori atunci cand romanii mai folosesc expresia, o fac ca sa-si exprime regretul pentru vremurile demult apuse in care invatamantul era tratat cu respectul cuvenit.

Asa cum decurg lucrurile in invatamantul romanesc de dupa anul 1990, nivelul educatiei aluneca vertiginos pe panta ignorantei, a non valorii uitandu-se ca stalpul oricarei societati normale este educatia.

Ai carte, ai parte a devenit de cele mai multe ori expresia deznadejdei, a resemnarii, alteori e folosita pe post de poanta buna de unii tineri care considera ca unitatea de masura a gradului de cultura al nostru, al tuturor e maneaua.

Sa fi devenit invatamantul o tragicomedie care se joaca pe toate scenele scolilor si a liceelor?

Haideti sa-i intrebam pe dascalii nostri, pe cei care ne-au pus cartea si creionul in mana, ne-au invatat alfabetul si tabla inmultirii…ei de ce au parte?

Au parte de haine roase in coate ani la rand intai pe bancile scolilor apoi ale catedrelor, au parte de gauri in buzunare, de sforile cu care papusarul sef, Guvernul, vrea sa lege invatamantul romanesc, au parte de promisiuni si vorbe goale atunci cand in mod indreptatit isi revendica drepturile.
Se pare ca in Romania educatia a ramas un slogan pentru politicieni, o tactica de a aduna voturi de la cei ce inca mai cred in invatamantul romanesc si in valorile culturale ale poporului nostru .

Si atunci ce le mai ramane profesorilor nostri de facut, cand zi de zi vad ca sunt dusi cu zaharelul, mintiti si amgagiti? Sa taie nodul gordian sau sa se prabuseasca incetul cu incetul sub povara greutatilor financiare cu care se confrunta zilnic?

Intrebarea e ce se va intampla cu noi, ca popor, daca pilonul de rezistenta al societatii va ceda, oare ne vom scufunda toti, generatie dupa generatie in prapastia necunoasterii, nestiintei, idiferentei, involutiei si a analfabetismului?

Sa speram ca vom reusi sa ne mentinem sanatarea spirituala deoarece avem un invatamant cu radacini bine infipte in traditia romaneasca si sa ne rugam impreuna ca inaintasii intregii noastrei culturi sa imprumute o farama din incelepciunea lor celor care acum decid soarta dascalilor, a invatamantului si a copiilor nostri.

M.G.

Interviu cu Dan Mircea Cipariu- Angela Baciu

2009-03-13T03:28:00.000-07:00

“Şi anul acesta am fost medaliat cu aur pentru suferinţă!”

Interviu cu Dan Mircea Cipariu
Angela Baciu

Angela Baciu: Am urmărit în ultimii ani felul în care te prezinţi: Dan Mircea Cipariu, poet şi prozator încă în viaţă, Dan Mircea Cipariu, nefumător. Pentru cine nu te cunoaşte, cine eşti de fapt?

Dan Mircea Cipariu: -Dacă ar fi să răspund ca la regulament, aş fi extrem de sec: sunt jurnalist cu licenţă în jurnalism şi ştiinţele comunicării la Universitatea Bucureşti, sunt poet şi, de patru ani, preşedintele ales al secţiei de poezie la Asociaţia Scriitorilor Bucureşti. În general, sunt o minte deschisă spre cunoaştere, poezie şi arhitecturi cu patină şi de epocă. N-am organ pentru maşini şi obiecte. Încerc să negociez până la capătul nopţii şi al Cuvântului eliberarea de sine! Îl caut pe Celălalt ca să pot să aflu mai multe despre şabloanele mele de limbaj şi de mentalitate. Sunt un hedonist altruist care se energizează din nevoia de Celălalt! În particular, sunt nefumător şi îndrăgostit, degustător de cântice tradiţionale româneşti şi de improvizaţii etno-jazz, aşa cum reuşesc strălucit Grigore Leşe şi Maria Răducanu.

A.B.: -Care sunt modelele tale literare?

D.M.C.: -Mă gândesc, în primul rând, la autorii canonici, fie că ei sunt Eminescu, Barbu, Rilke, Trakl, Dante sau Petrarca. Am învăţat foarte mult de la optzecişti, pe care i-am cunoscut ca profesori de scriere creativă în taberele naţionale de creaţie organizate în “obsedantul deceniu” de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. În anii aceia, a fost o fericire să-i ascult ori să mi se pară că pot deveni amic cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru sau Ion Bogdan Lefter. Atunci i-am văzut şi ascultat pe Bogdan Ghiu, pe Ion Mureşan şi pe câţiva dintre colegii mei de ani de liceu: Bogdan O. Popescu, Robert Şerban, Dan Pleşa, Sorin Gherguţ, Răzvan Rădulescu, Ionuţ Cârjan. Am învăţat de la fiecare dintre aceşti contemporani ai mei asumarea literaturii ca un altfel de ontologie. Iar din prieteniile literare de după 1989, cu Traian T. Coşovei, cu Cornelia Maria Savu ori Ioana Crăciunescu, am aflat cum poate deveni literatura destin!

A.B.: -Mulţi aşteaptă de la literatură un strop de celebritate până la destin. Stai la masă cu celebritatea?

D.M.C.: -Ar trebui să înţelegem mai bine ce-i cu celebritatea în ziua de astăzi. Ca niciodată până acum, societatea umană e tot mai amprentată şi mai dependentă de imagine, mai bine-zis de însuşirile la zi ale imaginii, cum ar fi faimă, succes social, nume de brand. Imaginea a devenit obiect şi, prin efect, a creat o dictatură de imagini-obiect, după formularea inspirată a lui Jean Baudrillard. Astăzi, celebritatea e un rezultat ori chiar un fetiş al imaginii. E oglindirea profană la superlativ! De cele mai multe ori, o construcţie de imagine, după cum o afirmă şi o impun specialiştii în comunicare şi marketing. Am putea spune, că ditirambii celebrităţii sună de pe canalele mediatice până în valorizările instituţionale cam aşa “totul pentru imagine, totul pentru frontul vizibil şi invizibil al consumului de imagine”. Din prestigiul de altădat, în primul rând dat de operă şi de dimensiunea etică, morală ori spirituală, s-a cam ales praful cultivat acum în discursurile mediatice ale celebrilor zilei. Construcţia celebrităţii nu mai pariază pe valoarea operei, ci, mai ales, pe imagine. De aici toate păcatele pe care le putem deconspira, la o repede ochire, în cei ce ne sunt promovaţi ca fiind celebrii triburilor profane din Cetate! Pentru mine, a scrie şi a face cercetare de sine e o terapie din ce în ce mai sigură pentru a deveni. Trebuie să ai o mare trufie să crezi că imaginea îţi poate salva opera, aşteptările şi singurătatea! În lumea noastră de triburi şi talibani, încerc să mă salvez departe de ideologii de serviciu ai succesului social, literar şi artistic.

A.B.: -Ce reprezintă proiectul "Scriitori pe Calea Regală"?

D.M.C.: -O ieşire fastuoasă a scriitorului român într-o cetate ocupată de false modele şi de valori răsturnate. Faptul că mii de oameni au venit în gările din Bucureşti, Iaşi, Suceava, Vatra Dornei, Alba Iulia, Sibiu şi Mediaş să-i vadă pe scriitori coborând din Trenul Regal pentru a primi din partea lor recitaluri şi biblioteci cu cărţile lor poate fi o veste că am putea intra într-o normalitate a receptării scriitorului român şi, mai ales, a operei sale. După 62 de ani au fost reluate lecturile de poezie la Casa Regală a României, pentru prima dată Trenul Regal a ieşit, în mai 2008, în public, nu cu oficialităţile statului român, ci cu scriitorii. Sunt bucuros de ideea că peste 50 de ani, când cineva va cerceta cum au sărbătorit scriitorii şi publicul 100 de ani de la înfiinţarea Societăţii Scriitorilor din România, acest proiect va deveni un reper pentru o campanie pro-lectură şi de promovare a scriitorului român.

A.B.: - Ce este "Poemul matriţă"?

D.M.C.: -Cea mai recentă carte a mea. A apărut la Brumar şi a fost lansată la Târgul Gaudeamus în noiembrie 2008. Este un proiect în care am vrut să recuperez cu mijloace literare moderne şi post-moderne marile întrebări dintotdeauna ale poeziei. Să-mi multiplic prin poeme întrebările, spaimele şi incertitudinile. Să aduc pe paginile scrise sau rămase încă albe întunericul şi penumbrele din interior. E o carte a paradoxurilor: foloseşte tehnici şi sedimente lexicale post-moderne pentru a vorbi de matriţele dictaturilor la zi – fie ca e consumismul sau tabloidizarea – ca să-i redea omului sub dictaturi şi ideologii literare poezia şi izbăvirea prin ea. Colaborarea mea cu prietenul şi rafinatul artist vizual Mihai Zgondoiu, care a creat cinci lucrări de video-art cu titlul “Matrix poem”, e o dovadă în plus că nevoia de Celălalt crează proiecte artistice şi poetice cu totul şi cu totul speciale.

A.B.: - Eşti un om fericit?

D.M.C.: -Sunt un om fericit pentru că şi anul acesta am fost medaliat cu aur pentru suferinţă! Am fost harnic toţi anii aceştia: maşinăriile de făcut accidente interioare au funcţionat impecabil…

Angela Baciu

sursa http://www.agero-stuttgart.de/globalnews.htm

Lansare de carte la Centrul Cultural Dunarea de Jos

2009-03-12T14:54:00.000-07:00

Astazi, joi 12 martie 2009, la mansarda Centrului Cultural « Dunărea de Jos » a avut

loc lansarea a doua carti de poezie, ,,Supa de ceapa''-Ioana Craciunescu si ,,Poemul matrita''-de Dan Mircea Cipariu.

La manifestare a fost prezent si artistul Mihai Zgondoiu.

Invitatii, alaturi de oameni ai cartii, iubitori ai frumosului, impreuna cu elevii Liceului de Arta „D. Cuclin“ Galaţi, intr-o atmosfera eferverscenta au ascultat recitaluri de poezie, proiectii de film si diapozitive si timp de aproape doua ore mansarda Centrului Cultural a rasunat de poezie, aplauze si bucurie.

poemul matriţă. la patru mâini
IOANA CRĂCIUNESCU & DAN MIRCEA CIPARIU
doi oameni îşi mâncau proiecte (din gură-n gură)
la Restaurant
vagoane de dormit
în spate
vagoane de trezit
în faţă
inima mea blochează
lexicul
orarul de întâlniri şi de plecări ale suferinţei
inima mea, un vagon cu cartuşe de limbaj
din encefal
El era mereu preocupat
de ceea ce iese din el
Eu priveam cum creşte trecerea
trenului prin câmpul nepăsător de săpatat
atcul inimii împotriva celor ce te fac să suferi
atacul inimii împotriva
gândirii categoriale
sunt inima mea legată
în reţele de oglinzi
Oglinzile în adâncimea lor
sunt nişte blide
cu supă suptă
de buze setoase
care nu se privesc
în oglinzi
inima mea nu mai e ce a fost
inima mea nu va mai fi
ceea ce ar fi putut fi
oglindă de leprozerie şi biciuiri
oglindă cu ieşire la mare!
În orice dialog
Marea ocupă plajă şi dig
prin izbire!
- are o voinţă compusă din două stări!
eu îi sunt starea a doua…
stau în mine însumi
ca în tine însuţi
dig cu adevăruri relative
şi surprize ce n-au ce căuta în biografia subiectivă
Actul intrării în biografie
este un
viol dulce
infernal
dulcele îmi face
rău la ficat –
biografia îmi pare o Ucraină-n război
oricum ar fi
INTRĂ! –
daţi-mi biografia şi stelele
de început şi sfârşit
nu văd lumini
şi nici proprietari
de singurătate şi har
intermediar între sânge
şi Final
gata de război
şi de intrare într-un mausoleu
Iată sumarul obiectelor
pe care clipa ţi le poate
oferi:
gloanţele din piept
ale acelui mort
fără merit nimerit
din greşeală în ţeava intereselor tale
vorba vecinului:
“o jigodie
ăştia trebuie
scoşi afară…”
Te faci tristă poveste
În orice vagon
de restaurant –
cu doi lăcătuşi de revizie
când e vorba să
fi rupt
de clasa I
stai rupt…
am fost un bătrân precoce
fără căderi în viaţă
şi în lexic
am fost o trestie gânditoare
aşteptând certitudini şi valuri
între negru de fum
şi fabrica de tuş
toţi îşi râd prezentul
de
“Cerneală
Simpatică!”
“n-o să trăiţi prea mult
din poem / din poezie”
- ne spune vocea unui lovit
de litere şi semne
“mi-e frică de viaţa normală
şi de stelele căzătoare
”“mi-e frică de
cerneala simpatică”
Domn Şef!
Comanda nu e la mine
- muzica e tristă
şi nu o aud decât în urechile
morţilor…
Morţii nu-i placesă aibe poveşti cu afonii
am aşteptat un cuvânt de iertare
şi n-am primit nimic
nici timp, nici geografii
scriu pe ritmul unei căutări
de vocabular izbăvit
rechinul din poem muşcă
rechinul din vis
O crescătorie de rechini
la piept
seamănă cu o simfonie
la un singur instrument:
FIERĂSTRĂU
laptele lor desigur
emuzical…
călătorim şi singurătatea ne e la braţ
cu vagonul doi blocat
de uşi triste şi grase
singurătatea dă drumul la amintiri
şi la gheaţă
singurătatea e un mamifer
ce face prin gări
prin vagoane
Am de gând să-mi
amestec amintirile
tale
cu căderea în
TURISM
a vecinilor!
20 august 2008, între Bucureşti şi Mediaş, în vagonul restaurant

http://poemulmatrita.blogspot.com/2008/01/poemul-matri-veti-bune.html

Lansare de carte la Biblioteca V.A. Urechia Galati- Cunoaştere şi autenticitate

2009-03-12T12:54:00.000-07:00

Astazi 12 martie 2009 in spatiul cultural galatean, a avut loc un nou eveniment organizat de Biblioteca „V.A. Urechia“, Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina“ Filiala Galaţi şi Liceul de Artă „D. Cuclin“Galaţi .

Incepand cu ora 14.00 la Sediul Central al Bibliotecii „V.A. Urechia“, în Sala „M. Eminescu“ a avut loc lansarea de carte:Cunoaştere şi autenticitate, autor conf. dr. Diana Vrabie.

Tema pe care Diana Vrabie o aduce în discuţie în studiul Cunoaştere şi autenticitate, apăruta recent la Editura Augusta, Artpress, Timişoara, 2008 este formula autenticitatii in literatura interbelica romaneasca.
In lucrarea sa, Diana Vrabie incearca sa formuleze esenţa conceptului de autenticitate în literatură, prin inmultirea perspectivelor,a punctelor de vedere si interpretare: teoretic, lingvistic, sociologic, psihologic, etic, filosofic .
Prezent la lansarea cartii Conf. Dr. George Lates spune : ,,O carte grea care se citeste cu pixul in mana, o carte care se citeste si se reciteste pentru a intelege si a patrunde semantica cuvintelor si expresiilor.
Diana Vrabie vine dintr-un alt spatiu geografic si cultural iar literatura romaneasca are nevoie si de priviri multiculturale care permit perpective culturale inedite’’.
Cartea Dianei Vrabie e prefatata de redutabilul critic literar Adrian Dinu Rachieru si s-a bucurat de numeroase premii obtinute in Romania, printre care Premiul „Didactica” la Salonul Internaţional de Carte, organizat de Biblioteca „Gh. Asachi”, Iaşi, 2008; medalia de excelenţă „Nicolae Labis”, conferită de juriul prezidat de Eugen Simion, la festivalul cu acelaşi nume din Suceava.

ASOCIAŢIA PENTRU CONSERVAREA VALORILOR NATURII

2009-03-10T22:21:00.000-07:00

Centrul Pentru Reabilitarea Urşilor Orfani

Centrul Pentru Reabilitarea Urşilor Orfani este un proiect pilot, înfiinţat în 2004, care şi-a propus salvarea puilor de urs brun (Ursus arctos) ce din diferite motive rămân orfani în Carpaţii României.
Un studiu prealabil şi statisticile premergătoare proiectului au arătat că aproximativ 10-15 pui de urs rămân orfani în fiecare an din diferite motive. Până la înfiinţarea Centrului, aceştia erau plasaţi în cel mai bun caz în grădini zoologice, care însă oferă condiţii precare dar de cele mai multe ori în ţarcuri ilegal construite în preajma vreunei pensiuni, unde erau nevoiţi să-şi petreacă viaţa în condiţii groaznice.
Centrul Pentru Reabilitarea Urşilor Orfani este singura soluţie pentru rezolvarea problemei. El a fost construit prin sprijinul financiar al fundaţiei Vier Pfoten, iar actualmente funcţionează sub tutela Asociaţiei Pentru Conservarea Valorilor Naturii. Locaţia geografică a proiectului este zona Munţilor Hăşmaş, la câţiva km de izvoarele Oltului. Accesul la centru se face din localitatea Bălan din judeţul Harghita.
În cadrul acestui proiect, micuţii urşi sunt crescuţi într-un mod special, în aşa fel încât eliberarea lor ulterioară să fie posibilă asftel ca ei să devină reprezentanţi veritabili ai speciei lor. Este un proiect unic în Europa, ba chiar mai mult, dacă luăm în considerare metodologia elaborată de către echipa noastră, unic în lume.
După o perioadă de reabilitare care durează 1,5-2 ani, ursuleţii sunt eliberaţi, fiind echipaţi cu sisteme de monitorizare radio sau satelitară. Ei sunt urmăriţi încă cel puţin 1-2 ani pentru a ne putea convinge de reuşita muncii noastre.
Beneficiul acestui proiect este multiplu: pe lângă faptul că oferă şansa puilor de urs orfani de a se reintegra în natură, oferă posibilităţi unice de studii ştiinţifice şi observaţii, care altminteri ar fi aproape imposibile.
Până în prezent, au fost salvaţi şi puşi în libertate peste 20 de pui de urs, care s-au reintegrat cu succes în populaţiile sălbatice.
Printre alte rezultate ale echipei noastre de voluntari în ultimi 4 ani, putem enumera eliberarea din capcane a ursilor capturati ilegal, monitorizarea ursilor problema din judeţul Harghita pentru a sprijini autorităţile judeţene şi locale, colaborări cu alte proiecte derulate în România, pentru a le asigura asistenţă tehnică.
Actualmente, proiectul se luptă cu un sistem electric deficitar pe timpul iernii, datorită lipsei unui număr suficient de panouri solare. Achiziţia unui autovehicul de teren pentru o eficienţă şi mobilitate corespunzătoare este pe zi ce trece tot mai necesară, pentru a asigura transportul hranei, a echipamentelor si chiar si a ursuleţilor în zonele unde vor fi eliberaţi. Creşterea preţului carburantului şi a hranei (cereale, fructe, ouă, carne, lapte praf, miere, etc) a început să limiteze numărul de pui de urs care pot fi acceptaţi în Centru, datorită lipsei fondurilor suficiente.
Iată cîteva probleme care ar putea fi rezolvate cu sprijinul financiar corespunzător. Pentru alte detalii tehnice privind proiectul si activitatea noastra vă stăm la dispoziţie.
În speranta că am reuşit să vă atragem atenţia, în speranţa că veţi analiza obiectiv situatia noastră şi veţi decide să ne sprijiniţi în desfăşurarea activităţilor, vă mulţumim pentru timpul acordat

Sursa:

http://www.infomediu.eu/asociatia-pentru-conservarea-valorilor-naturii/

Lansare de carte la Biblioteca V.A. Urechia Galati

2009-03-10T09:45:00.000-07:00

Joi, 12 martie 2009, ora 14,00 la Sediul Central al Bibliotecii „V.A. Urechia“, în Sala „M. Eminescu“ va avea loc lansarea de carte: Cunoaştere şi autenticitate, autor conf. dr. Diana Vrabie. Organizatori: Biblioteca „V.A. Urechia“, Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina“ Filiala Galaţi şi Liceul de Artă „D. Cuclin Galaţi.

Miercuri, 11 martie 2009, ora 18,00 la Sediul Central al Bibliotecii „V.A. Urechia“, în Sala „M. Eminescu“ vor avea loc trei lansări de carte: Heiddeger: 3 eseuri pentru putere, autor Sergiu Tofan; Relaţia Biserică-Stat: opinii ortodoxe despre gânduri catolice, autor Alexandra Lucia Tofan şi Poem despre nevroză, autor Mircea Tofan.

Sursahttp://www.bvau.ro/

Greenpeace solicita Guvernului Romaniei oprirea proiectului reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda

2009-03-10T09:07:00.000-07:00

Greenpeace solicita autoritatilor romane sa renunte la planurile de construire a inca doua reactoare nucleare de tip CANDU 6 la Cernavoda, ca urmare a concluziilor noului raport solicitat de Greenpeace, care arata ca aceste reactoare nu sunt sigure si sunt prea periculoase pentru a fi construite.
"Reactoarele de la Cernavoda nu respecta standardele moderne. Guvernul Romaniei si companiile din proiect trebuie sa renunte la planurile de construire a reactoarelor Cernavoda 3 si 4", a afirmat coordonatorul de campanii de energie in cadrul Greenpeace Romaniei, Crisanta Lungu, in cadrul unei conferinte de presa, informeaza NewsIn.La randul sau, Jan Haverkamp, specialist in energie nucleara la Greenpeace Europe a precizat ca, desi Romania are nevoie de energie nucleara, la Cernavoda nu este o localitate in care un copil sub patru ani sa poata locui."Deoarece reactoarele CANDU 6 au acelasi design ca cele de la Cernobil, autoritatile de reglementare din Germania si Statele Unite nu ar fi de acord niciodata cu construirea lor. Daca Romania continua construirea reactoarelor Cernavoda 3 si 4, este foarte clar ca trateaza populatia Romaniei ca pe niste cetateni second hand carora li se va furniza o centrala nucleara second hand", a mentionat Jan Haverkamp.Studiul realizat de Dr. Gordon R. Thompson, directorul Institutului pentru Studierea Resurselor si Securitatii din Massachusetts (SUA), arata o serie de probleme legate de reactoarele CANDU 6, printre care: acelasi design de reactor care a determinat explozia de la Cernobil si primul accident nucler din lume, in 1952, la laboratoarele Chalk River, apartinand Companiei de Energie Atomica din Canada (AECL); un reactor CANDU 6 nu rezista in cazul unui atac terorist si nu indeplineste standardele de siguranta adoptate dupa atacul terorist din 11 septembrie, din SUA; impactul unor factori exerni, precum cutremurele (frecvente in aceasta parte a Romaniei), nu sunt luate in considerare suficient, in estimarea riscurilor pentru reactoarele CANDU 6, se arata in raportul Greenpeace."Greenpeace recomanda o evaluare completa a riscurilor, inaintea acordarii licentei de construire pentru reactoarele Cernavoda 3 si 4 si solicita acest lucru Guvernului Romaniei, CNCAN, Comisiei Europene si companiilor implicate in acest proiect", spun reprezentantii Greenpeace.Nuclearelectrica, impreuna cu cei sase investitori, ArcelorMittal, CEZ, GdF-Suez, Enel, Iberdrola si RWE Power, au semnat la 20 noiembrie 2008 Acordul Investitorilor pentru infiintarea companiei de proiect (SC EnergoNuclear SA) care va construi, pune in functiune si exploata Unitatile 3 si 4 de la CNE Cernavoda. In urma negocierilor, s-a decis ca impartirea actiunilor intre partenerii de proiect sa fie astfel: Nuclearelectrica (51%), CEZ, GdF-Suez, Enel si RWE Power (cate 9,15%) si ArcelorMittal si Iberdrola (cate 6,2%).Compania de proiect este cea care isi va recalcula singura suma necesara investitiei la cele doua reactoare. Ea are termen un an si jumatate pentru a anunta noua suma necesara finalizarii proiectului, potrivit reprezentantilor Ministerului Economiei si Finantelor. Proiectul urmeaza sa fie notificat Comisiei Europene in baza tratatului Euratom.Proiectul urmeaza sa se realizeze in doua etape: etapa de pre-proiect, care se estimeaza sa dureze 18 luni, de la inregistrarea viitoarei societati comerciale si a doua etapa, care este etapa propriu-zisa de realizare a proiectului, avand o durata de circa sase ani.Costul estimat pentru cele doua reactoare este de patru miliarde euro. Fiecare unitate va avea o putere instalata de 720 MW.Durata de viata a unei unitati este de 30 de ani, cu posibilitatea prelungirii la 40 de ani. Unitatile 3 si 4 de la CNE Cernavoda vor folosi tehnologie de tip CANDU 6. Initial, construirea lor urma sa inceapa in 2009.Procesul de negociere cu cei sase investitori interesati, ArcelorMittal, CEZ, Electrabel, Enel, Iberdrola si RWE Power, a inceput la 4 decembrie 2007.

Surs9AM http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/123728/Greenpeace-solicita-Guvernului-Romaniei-oprirea-proiectului-reactoarelor-3-si-4-de-la-Cernavoda-.html

Ambasadorul românilor în Italia,„Raluca - Rai Due” este gălăţeancă

2009-03-10T05:41:00.000-07:00

Tânăra care a cucerit respectul italienilor prin modul în care şi-a apărat compatrioţii într-o emisiune televizată din Italia este din Galaţi * A absolvit Liceul „Vasile Alecsandri” * Are o specializare în limbi şi literaturi moderne, obţinând diploma Magna Cum Laudae la Universitatea din Padova * Este doctor în romanistică al Universităţii din Torino *Ieri, dacă dădeai căutare pe Google, cu exact aceste cuvinte „Raluca Rai Due”, apăreau zeci de postări. Toate duceau într-un singur loc. La o emisiune sugestiv intitulată „Arrivano i monstri” (Vin monştrii) de pe canalul italian Rai Due, un talk-show al cărui realizator şi-a propus să dezlege misterul „violului de la Caffarella”, în care sunt acuzaţi, deocamdată fără probe, doi români. În această emisiune a apărut cea care ieri strângea toată admiraţia românilor din ţară şi din diaspora: Raluca. O tânără româncă, ce a intervenit din public în apărarea compatrioţilor săi care muncesc şi trăiesc cinstit în Italia. Inteligenta şi emoţionanta sa intervenţie a adus-o în paginile ziarelor româneşti şi în atenţia utilizatorilor de internet. Reacţiile au transformat-o în port-drapel al românilor de pretutindeni. Unii nu s-au sfiit să o numească „ambasadorul românilor” din Peninsulă şi nu numai, să ceară guvernului oameni la fel de îndrăzneţi şi curajoşi ca ea pentru a le apăra interesele. Ieri, ea era pentru toţi Raluca şi atât. Nimeni nu s-a întrebat cum o mai cheamă, din ce oraş este. În afară de noi. Care o cunoaştem. Pentru că Raluca este din Galaţi.„Reprezint miile de români”Demnă, fermă pe afirmaţiile ei, vehementă pe poziţie. Raluca Lazarovici, românca născută în Galaţi, stabilită de 11 ani la Padova, a lăsat fără cuvinte audienţa italiană, intervenind în emisiunea televizată la postul Rai Due. „Anno zero”, unul dintre cele mai populare show-uri din Italia, a dezbătut săptămâna trecută o temă extrem de sensibilă – românii din această ţară. Gălăţeanca a fost singurul român invitat în public, de realizatorii emisiunii, pentru a-i reprezenta pe conaţionalii ei. „În aceasta seara s-a vorbit foarte mult despre romani şi despre România, dar despre români ca agresori, mai mult decât despre ei ca victime” - şi-a început scurtul discurs românca. „Sunt aici pentru că vreau să reprezint miile de români care muncesc de dimineaţa şi până seara şi care îşi trăiesc viaţa de zi cu zi ca cetăţeni ai oraşelor care îi găzduiesc”, a transmis tânăra de 30 de ani, când i s-a dat microfonul, la capătul a mai bine de două ore în care cuvântul l-au avut doar italienii invitaţi în platou, reprezentanţi ai autorităţilor sau politicieni. „Vreau ca, pentru un singur moment, toţi cei prezenţi aici să se pună în locul acestor români”, a continuat românca. Momente de tăcere apăsătoare au urmat replicii la care nu se aştepta niciunul dintre italienii din public. „Bombardament mediatic”“Eu vreau să dau un semnal de solidaritate puternic tuturor conaţionalilor mei, care în majoritate se află aici pentru a munci! Şi vreau să dau un semnal ferm de solidaritate şi pentru italieni, pentru victimele violenţelor, familiilor lor. Dar de ce trebuie să mă simt eu vinovată pentru aceste lucruri!”, a continuat Raluca, debordând o emoţie care a trecut dincolo de camerele de filmat şi de ecranele televizoarelor. Revăzând filmările, Raluca explică: „Atmosfera a fost cu totul alta. Când văd pe internet emisiunea îmi dau seama că înregistrarea a diminuat mult din empatie şi din ceea ce am simţit când am fost în gradena de pe platou”. Tensiunea a crescut vizibil în momentul în care invitata a răspuns la o întrebare venită din public - „De ce te simţi aşa?”: “Din moment ce există acest bombardament mediatic centrat în jurul , adică eu! Pentru că eu reprezint această etnie! (…) Sunt de acord ca cine a greşit să plătească. Dar eu, ca femeie, am nevoie de aceeaşi siguranţă de care are nevoie orice italiancă!”, a spus românca, întâmpinată cu aplauzele spontane ale italienilor din gradene. Solidaritate pe viuIntervenţia sa, preluată de presa din România sau chiar de Youtube, a stârnit valuri de reacţii pozitive. Solidaritatea exprimată atât faţă de români, cât şi faţă de italieni, s-a întors la ea. Şi nu doar conaţionalii au răspuns astfel. Imediat ce s-a încheiat emisiunea, italienii din public au simţit nevoia să îi transmită încurajările lor. „Au stat la coadă să mă îmbrăţişeze. Iar realizatorii showului m-au felicitat”, ne-a transmis, prin telefon, Raluca, adăugând: „Nu cred că se aşteptau la un astfel de discurs, unul puţin emotiv”. „Într-o arenă cu lei”Gălăţeanca spune însă că, şi pe parcursul emisiunii, românii au fost supuşi bombardamentului mediatic pe care îl înfiera. Raluca Lazarovici consideră că a ieşit din banalitate folosind aceeaşi monedă pe care au utilizat-o participanţii la dezbatere, chiar dacă, în loc de 10-15 minute, cât ar fi trebuit să vorbească, nu i-au mai rămas la dispoziţie decât 4-5 minute. „Din discuţii reieşea că românii sunt barbari, primitivi. Aceleaşi stigmatizări. M-am simţit atacată mereu. Eram ca într-o arenă cu lei. Au făcut mereu apel la frică şi la învinovăţire. Iar dacă invitaţii au apelat la limbajul emoţiilor, eu nu puteam să abordez un alt canal de comunicare către public. De aceea am părut agresivă şi foarte vehementă”, povesteşte Raluca, care nu s-a sfiit să recunoască public faptul că are jurnalişti în familie şi ştie cum se face presă. „Intervenţia mea nu a fost pentru a-i învinovăţi pe italieni, ci pentru a le arăta că sunt nişte lucruri care nu funcţionează. Înţeleg ambele poziţii, dar trebuie să ne depăşim aceste limite”, ne-a transmis gălăţeanca stabilită la Padova, acolo unde, zi de zi, încearcă exact ce a făcut la show-ul televizat: să medieze diferenţele interculturale, aducându-le pe poziţii egale de discuţie. Raluca Lazarovici este, în prezent, preşedintele Centrului pentru Dialog Intercultural „MigraMente” din Padova şi preşedintele Asociaţiei Culturale „Nuova Biblioteca Europea”, a doctoranzilor şi cercetătorilor de limbi străine de la Universitatea din Padova. A absolvit Liceul „Vasile Alecsandri” Galaţi, are o specializare în limbi şi literaturi moderne, obţinând diploma cu menţiunea Magna Cum Laudae la Universitatea Padova. Are un masterat în Inspecţia socială, Universitatea Bucureşti, şi este doctor în Romanistică al Universităţii din Torino. Este fiica directorului general adjunct al ziarului „Viaţa liberă”, Grigore Lazarovici.

Sursa Viata Libera Galati

http://www.viata-libera.ro/articol-„Raluca_-_Rai_Due”_este_galateanca_2.html

Bambi si Thumper

2009-02-25T03:53:00.000-08:00

Fotograful Tanja Askani a surprins-o in natura pe Bambi alaturi de simpaticul iepuras Thumper, doua irezistibile animalute care par desprinse din minunata lume a lui Disney.

Cat de frumoasa aceasta armonie din lumea lor...ce minunata este naturaletea gesturilor lor tandre si pline de iubire ale necuvantatoarelor noastre atat de dragi .

Iubiti si cainii vagabonzi

2009-02-24T13:19:00.000-08:00

Iubiti si cainii maidanezi!

StirileProTV.ro

De cele mai multe ori, cainii fara stapan sunt cei mai potriviti prieteni pentru oameni. Sunt sensibili, de incredere si foarte energici, calitati care ii recomanda ca excelenti caini de terapie, de salvare sau pentru orice alt tip de activitate in folosul comunitatii. Pentru aceasta este necesara pregatire continua si atenta din partea unor dresori experimentati, precum si de spatiu de antrenament si echipament specific.

In 2004, VIER PFOTEN a initiat proiectul Caini pentru Oameni in care fosti caini fara stapan sunt instruiti de experti si lucreaza ca si caini de terapie sau de salvare. Scopul proiectului este pe de o parte de a schimba mentalitatea opiniei publice in legatura cu cainii fara stapan, dovedindu-le valoarea si oferindu-le o noua viata, iar pe de alta parte de a ajuta copii si tineri cu dizabilitati psihice.

Cainii au fost selectionati cu foarte mare atentie, si-au incheiat cu succes pregatirea si au trecut examenele obligatorii, ajungand in scurt timp sa intruneasca criteriile internationale pentru a putea fi considerati caini de terapie si de companie.

In vara anului 2007 s-a inceput extinderea proiectului, prin selectia unei noi generatii de caini fara stapan, care au inceput antrenamentele pentru a deveni caini utilitari.

Prin intermediul acestui proiect, VIER PFOTEN este prima organizatie care aplica in Romania terapia asistata de animale, pentru ameliorarea starii de sanatate si imbunatatirea calitatii vietii persoanelor cu dizabilitati.

Munca cu cainii de terapie

Adesea, pacientii care sufera de dizabilitati emotionale comunica mai usor cu animalele decat cu oamenii, tocmai aceasta relatie speciala creata intre animal si om asigurand succesul terapiei asistate de animale.
Valoarea terapeutica a unui animal consta in abilitatea sa de a aborda oamenii intr-o maniera impartiala, neconditionata, fara a judeca persoana dupa vreun criteriu asa cum fac oamenii.

Caini pentru Oameni

Practic, terapia consta in intalniri regulate intre cainii de terapie insotiti de instructori si copii din institutii de profil, intalniri aflate sub supravegherea ingrijitorilor si psihopedagogilor centrului; de asemenea, doi psihologi monitorizeaza si coordoneaza permanent starea pacientilor.
Fiecare copil care participa in program este vizitat de doua ori pe saptamana timp de o ora de cainele "lui" si de un instructor. In timpul acestor intalniri au loc activitati fara potential de esec pentru copii, pentru a le reda acestora aprecierea de sine. De exemplu, invata cum sa hraneasca si sa recompenseze cainele, urmarindu-se ca prin intermediul legaturii cu acesta, copilul sa invete de fapt sa se adapteze la situatiile cotidiene.
Psihologii au observat in timp, un progres important in comportamentul copiilor in urma acestor sedinte. Ei actioneaza cu mai multa incredere in sine, au o mai mare capacitate de concentrare, sunt mai putin agresivi si isi iau foarte in serios indatoririle cu cainele.

De cealalta parte, cainii au parte de o afectiune si consideratie pe care nu au mai simtit-o pana acum, ceea ce are ca efect un feedback pozitiv in fata copiilor si consolidarea relatiei dintre om si animal, cu efecte benefice pentru ambele parti.

Totodata, prin acest proiect VIER PFOTEN are oportunitatea unica de a demonstra ca animalele fara stapan pot indeplini un rol foarte important: pot ajuta!

Articol preluat de pe VIER PFOTEN

Mischief- motanul de 27 de ani

2009-02-24T00:08:00.000-08:00

La vârsta lui, ai crede că le-a trăit şi le-a văzut pe toate. Trăieşte în St. Austell, Cornwall de 127 de ani (pisiceşti, fireşte). Poate nu a fost destul de curios, poate are mai mult de nouă vieţi sau poate se trage dintr-o familie cu gene bune. Nimeni nu ştie sigur care e secretul său. Poate ar trebui să învăţăm să mieunăm ...
Leneş şi foarte mâncăcios, aşa este descris de către stăpâna sa. Care e secretul longevităţii sale: un somnic bun de minim 16 ore pe zi, hrană uscată şi tot la 2 zile câte un pliculeţ de hrană cu carne pentru pisici. De asemenea, a renunţat la excursiile pe terenul casei stăpânilor aşa că atunci când nu doarme, îl poţi zări lenevind.
"În fiecare an ne facem griji că e posibil să moară dar el nu are nici o treabă. E o parte importantă a familiei noastre şi e adorat de fiica noastră, Skye, în vârstă de 20 de luni.", declară plină de mândrie Donna Thorne, doamna casei.
Soţul său, Chris, acum în vârstă de 51 de ani, a primit motănelul pe când avea 24 de ani. "Nu-mi imaginez cum ar fi viaţa mea fără el." spune acesta.
Un reprezentant al Guinness World Records a declarat presei că cea mai bătrână pisică din Marea Britanie, Willow, avea 26 de ani şi locuia în Shrewsbury. Totuşi, cea mai vârstnică pisică din lume, Creme Puff a trăit 38 de ani în Austin, Texas.
"Toată lumea ne întreabă ce mănâncă de a ajuns la această vârstă - se gândesc la o dietă cu vitamine sau ceva. Dar nu-i dăm nimic special, e un motan foarte mâncăcios şi leneş care ar mânca orice ar prinde în castron. În tinereţe a fost un motanel foarte activ dar acum nu prea se mai mişcă dacă nu e vorba de mâncare. Faptul că e leneş îl ajută să trăiască mai departe." a adăugat Donna pentru jurnaliştii de la The Daily Mail.
Estimarea exactă a vârstei unei pisici e inexactă. Potrivit cercetătorilor de la Purina, primii 2 ani de viaţă ai pisicii echivalează cu primii 25 de ani de viaţă ai unui om. Fiecare an uman echivalează cu 4 ani pisiceşti.

Vocile animalelor

2009-02-23T23:23:00.000-08:00

Vocile Animalelor de Dawn Braumann Brunke

Dawn răspunde la întrebările majore ridicate de ideile interesante şi uluitoare oferite de inteligenţa animalelor şi de comunicarea telepatică dintre toate fiinţele. O face cu emoţia unei persoane studioase şi entuziasmate, care şi-a recuperat un vis de mult pierdut – dar şi cu mintea unui detectiv care descoperă şi disecă, cu uimire dar şi cu scepticism, un mare mister.”Penelope Smith, autoarea cărţii De vorbă cu animalele
„Prin cartea Vocile animalelor, Dawn Brunke ne oferă un dar uriaş – un dar ce poate fi de mare folos în vindecare conştiinţei ce ia naştere pe această planetă. Îţi mulţumesc, Dawn, din Inima a Tot Ceea Ce Trăieşte!”Rita M. Reynolds, autoarea cărţii A binecuvânta puntea de legătură: Ce ne învaţă animalele despre moarte, muribunzi şi viaţa de dincolo
Potrivit celor spuse de Echo, o iapă arabă: „Oamenii sunt fiinţe ce aparţin iubirii, care au uitat ce înseamnă iubirea şi cine sunt ei”. În cartea Vocile animalelor, Dawn Baumann Brunke le oferă animalelor precum Echo, o voce – o linie directă de comunicare cu mintea omenească, redeschizând dialogul şamanic cu regnul animal, de care se bucurau strămoşii noştri. Ea prezintă zeci de conversaţii revelatoare între oameni şi animale, dirijate la nivel telepatic chiar de către ea însăşi şi de către alţi profesionişti care comunică cu animalele, printre care Penelope Smith, Dr. Jeri Ryan, Carol Gurney şi Raphaela Pope. Aceste comunicări lucide şi elocvente ne reamintesc că, atunci când suntem deschişi spre a sta de vorbă cu animalele, ne deschidem spre straturi mai profunde din noi înşine.Colaboratorii principali ai acestei cărţi sunt chiar animalele – orice, de la pisici şi câini, la lei şi balene – care arată că sunt fiinţe conştiente, că au propriile gânduri, emoţii şi motive de ordin spiritual de a se afla pe această planetă. O turmă de lame discută despre diferenţa dintre individualitate şi conştiinţa de grup; delfinii explică ce este multidimensionalitatea; un papagal vorbeşte despre viaţa sa anterioară, în care a fost călugăr budist; iar o pisică prezintă care este valoarea umbrei. Povestea despre felul în care a reuşit Brunke să treacă peste scepticismul pe care l-a avut la început şi cum a învăţat să audă aceste voci ale animalelor ne invită pe toţi să ne redefinim concepţiile despre adevărata natură a conştiinţei animale.

REVEDERE

2009-02-23T22:32:00.000-08:00

object width="425" height="344">

Un delfin a stat trei zile cu un prieten rănit de rechin, apoi l-a condus la oameni pentru ajutor

2009-02-23T22:09:00.001-08:00

Un delfin a stat trei zile cu un prieten rănit de rechin, apoi l-a condus la oameni pentru ajutor
Un delfin rănit grav de un rechin a fost escortat de un prieten-delfin pentru a cere ajutorul oamenilor. Nari avea o rană imensă, foarte gravă, în spatele capului şi pe spate. Delfinul în vârstă de 21 ani nu a apărut pentru hrănirea lui rituală de lângă coasta Queensland, iar experţii în viaţa sălbatică au crezut că a murit.

Nici prietenul lui Nari, Echo, nu a mai apărut. Însă, după trei zile, cei doi au apărut împreună.Trevor Long, un expert în delfini de la Sea World a declarat că delfinii sunt animale extrem de sociale şi au o legătură foarte puternică. "Credem că Echo a stat alături de prietenul său până când acesta s-a simţit suficient de puternic pentru a se întoarce în zona de hrănit", a declarat Long.Se pare că simpatia lui Echo pentru Nari vine dintr-un incident asemănător din 1996, când Echo a fost şi el atacat de un rechin.Ce i-a bucurat şi mai mult pe experţi a fost că Nari a avut încredere în oameni, aceştia putând să îl scoată din apă fără ca delfinul să se zbată, pentru a-l duce la veterinar."Rana este foarte gravă - muşcătura a trecut prin piele, carne şi a sfâşiat muşchiul, şi Nari este destul de umflat. Îi vom tăia carnea sfâşiată de rechin şi îl vom trata într-o piscină specială, aflată în carantină, de la Sea World. Apoi sperăm ca rana să se vindece în interior. Avem speranţe mari că îşi va reveni, iar apoi îl vom elibera înapoi în sălbăticie, unde suntem siguri că îl aşteaptă Echo", a mai spus Long.Un grup de 13 delfini vin în fiecare seară pe coasta insulei Moreton, din Australia, pentru a fi hrăniţi cu mâna de experţii în viaţa sălbatică şi de turişti.

Patru ratoni care cer inghetata trecatorilor

2009-02-23T22:04:00.000-08:00

REALITATEA.NET - Clipul Zilei - Patru ratoni cerşesc o îngheţată

Un dalmatian pe bicicleta

2009-02-23T21:23:00.000-08:00

Clipul îl arată pe căţelul pătat care merge, fără nicio problemă, pe o mică bicicletă roşie. Probabil că este chiar mai talentat decât mulţi dintre noi.

REALITATEA.NET - Clipul Zilei - Dalmaţianul pe bicicletă

Un urs koala, salvat din incendiile din Australia.

2009-02-23T06:38:00.000-08:00

Un urs koala însetat, care a fost salvat din incendiile de vegetaţie din Australia, a devenit vedetă într-o înregistrare pe site-ul YouTube.
Pompierul Dave Tree a găsit o femelă koala, botezată Sam, în timpul unei intervenţii în statul Victoria şi a fost uimit când aceasta a început să bea apă cu lăcomie. "Există şi supravieţuitori ai incendiului de vegetaţie (...) Eşti bine, prietene?", spune acesta în înregistrarea video, realizată cu un telefon mobil, de către un voluntar. Tree a descris animalul ca "arătând cam confuz". "Este uimitor (...) Cât poate suporta un koala?" spune el, în timp ce toarnă două sticle cu apă în gura ursoaicei.

Cele mai frumoase pisicute...

2009-02-23T02:36:00.000-08:00

Jane Burton si-a petrecut viata fotografiind natura si viata animalelor in mediul lor salbatic.

In anii '60 a fost una dintre putinele femei britanice care a avut curajul sa paraseasca Marea Britanie pentru vestul Africii, unde sotul sau Kim Taylor a fost desemnat consultant pe probleme de agricultura in Nigeria. De-a lungul anilor cei doi soti au adoptat si crescut in casa lor din Surrey peste 60 de pisici.
In anul 2006 Jane a fost diagnosticata cu o boala nemiloasa: cancer. Pentru a-si alina suferinta, Jane s-a refugiat in fotografie. Asa a inceput sa imortalizeze intr-un album cele mai frumoase pisicute, in ipostaze diferite. Era in stare sa stea si 4 ore nemiscata doar pentru a realiza poza perfecta.
In anul 2007 Jane a murit insa pozele sale cu pisicute au fost adunate intr-un volum de fotografii intitulat "A Cat's Life". Cateva imagini date publicitatii au facut inconjurul lumii, milioane de oameni achizitionand ulterior intregul album. E foarte greu sa ramai nepasator in fara frumusetii micutelor feline.

Ursuletii panda.

2009-02-23T02:03:00.000-08:00

Simpaticii ursuleti panda sunt pe lista speciilor aflate in pericol de disparitie. Nasterea unui pui in captivitate a devenit un eveniment mondial. In prezent, exista numai 20 exemplare in gradinile zoo din afara Chinei.
Wolong Giant Panda Reservation and Research Centre adaposteste 154 de ursi panda salbatici si aproximativ 80 de ursi panda uriasi, nascuti in captivitate.
Programul "PandaCam" va rula timp de 20 de minute pe zi, animalele avand parte de intimitate la sfarsitul saptamanii.
Site-ul oficial al organizatiei a pus la dispozitia iubitorilor acestei specii de urs o versiune in limba engleza, acestia avand dreptul sa realizeze fotografii utilizand camerele web daca reusesc sa raspunda corect la o serie de intrebari despre panda.
Ursii panda care traiesc in salbaticie sunt o specie protejata, fiind pe cale de disparitie. Inmultirea lor in captivitate este foarte dificila. Se estimeaza ca, in prezent, in salbaticie traiesc aproximativ 1.600 de exemplare.

2009-02-23T01:38:00.000-08:00

Mărimea coliviei şi îngrijirea păsărilor de apartament.
De multe ori, mulţi posesori de colivii scapă din vedere bunăstarea păsării. Se doreşte ca pasărea să cânte cu orice preţ iar dacă e papagal, să înveţe să vorbească, să comunice cu oamenii. De cele mai multe ori pasărea devine frustrată, se simte tot mai singură şi părăsită. Se recurg la tratamente crude: o colivie cât mai mică pentru a forţa creatura cu pene să cânte, apă şi grăunţe limitate de "prestaţia live" şi multe altele. Lucruri care dovedesc egoismul uman aplicat unor fiinţe atât de delicate şi drăgăstoase.
Papagalii cu pene ondulate clocesc doar în prezenţa altor perechi iar cintezoii moţaţi, papagalii şi multe specii de peruşi trăiesc în perechi sau stoluri.
Păsările sunt creaturi monogame, au nevoie de un partener care să le împlinească. Însă multe persoane care au o colivie acasă scapă din vedere nevoia păsării de a socializa cu suratele sale. Din prea multă dragoste sau pur egoism, nu observăm chinul la care supunem o pasăre în momentul în care îi refuzăm plăcerea de a cânta alături de o pereche. Singurătatea, plictiseala, instinctele sexuale neîmplinite, toate ajung să marcheze pasărea pe termen lung. Apar tulburări de comportament şi de sănătate (smulgerea penelor, automutilarea) care de multe ori nu pot fi vindecate sau modificate.
Oricât de mult ar semăna păsările din plastic cu cele reale, efectul nu e acelaşi. Pasărea va dori un feed-back de la surata din plastic, va dori să se joace alături de aceasta. Recomandarea noastră e să nu cumperi niciodată doar o pasăre ci optează pentru un cuplu.
Mărimea coliviei
Conform normelor şi legilor în vigoare, colivia unei păsări trebuie să-i permită să-şi întindă aripile de 2-3 ori. De asemenea e necesar ca regulat pasărea să aibă ocazia de a zbura în afara coliviei, bineînţeles sub supravegherea strictă a stăpânului.
În cazul în care colivia nu-i permite păsării să-şi întindă aripile, se presupune că în timpul zilei pasărea zboară liberă prin locuinţă, colivia fiind folosită doar noaptea, când aceasta doarme.
Pentru speciile mai mari de păsări, aveţi nevoie de o volieră. Acestea au nevoie de un spaţiu mai mare pentru a zbura şi a-şi întinde aripile.
Atenţionări pentru zborul prin locuinţă
Dacă ai cumpărat o pasăre foarte tânără şi te pregăteşti să-i dai drumul să zboare pentru prima dată prin locuinţă, deliminează-i spaţiul. Pentru început las-o să zboare doar în camera unde se găseşte colivia, având grijă să tragi perdeaua la fereastră. În viteză îşi pot rupe gâtul izbindu-se de geam. În timp se învaţă dar la început trebuie să ai mare grijă. E lesne de înţeles că toate ferestrele trebuiesc închise bine.
În cazul în care ai o sursă de căldură fierbinte, ai grijă să o acoperi cu ceva sau închide uşa spre încăperea unde se află acea sursă. Atenţionarea e valabilă şi în cazul apei care fierbe sau supei fierbinţi.
Păsările cu cioc îndoit rod cam tot ce prind, aşa că atenţie la cablurile de electricitate. Nu lăsa pahare cu lichide înăuntru pe masă, mai ales dacă observi că pasărea are obiceiul de a sta pe muchiile lucrurilor. Riscul de a cădea în pahar şi de a se îneca e mare.
Multe păsări dezvoltă o pasiune aparte pentru tocurile uşii. De acolo pot vedea întreaga încăpere şi analiza ce se întâmplă. Dacă nu e pe tocul uşii, sigur e pe uşă. Uită-te cu atenţie înainte de a închide uşa dacă nu cumva pasărea e acolo. Există riscul de a-i rupe picioarele în acest fel.
Anumite specii de păsări se ataşează foarte tare de oameni şi au obiceiul de a sta în calea lor pentru un pic de atenţie. E bine să te uiţi de 2 ori unde te aşezi.
O atenţionare specială trebuie să o acorzi substanţelor de curăţenie sau florilor din ghiveci. Clorul poate fi fatal păsărilor, aşa că nu lăsa la vedere recipiente deschise de clor sau alte produse de curăţenie. În cazul în care ai tratat florile din ghiveci cu o soluţie împotriva dăunătorilor, ai grijă să o aşezi în altă încăpere din casă, să nu cumva să ciugulească frunzele florilor sau din pământul tratat.
Amplasarea coliviei
Cel mai bun loc de amplasare al coliviei e în camera principală, într-un colţ ferit de unde pasărea poate vizualiza întreaga cameră. Colivia ar trebui să fie amplasată pe un suport mai înalt dar ferit de fereastră, frig sau curent. E important ca în cameră să nu fie fum de ţigară sau de arome de mâncare (în cazul bucătăriei). Păsările de colivie au un sistem respirator special motiv pentru care sunt sensibile la substanţe puternice.
Nu amplasa colivia lângă boxele calculatorului, cu atât mai mult dacă îţi place să asculţi muzica la un volum ridicat, lângă aparatul de aer condiţionat sau ventilator. Televizorul e o sursă de stres pentru păsări, mai ales dacă preferi programele violente.
Dacă ai posibilitatea de a scoate colivia la aer curat, pe balcon sau pe terasă, ai mare grijă să nu ajungă prădătorii la ea. Ciorile, ulii, coţofenele simt imediat când ceva se schimbă în "meniul" lor. E bine să acoperi o parte a coliviei cu o bucată de pânză, în felul acesta păsările se vor simţi protejate şi se pot retrage la un somn bun în cazul în care au obosit de la atâta aer curat.
O atenţionare specială trebuie să acorzi păsărilor străine cu care ar putea veni în contact "iubirea ta cu pene". Pot apărea viruşi, boli, paraziţi aşa că e mai bine să ai grijă ca pasărea ta să nu "discute" cu vreo "necunoscută".
Fiind sensibile la temperaturile joase, păsările de colivie au nevoie de căldură. Bineînţeles că şi temperaturile prea ridicate nu sunt prea uşor tolerate de prietenii noştri cu pene.
Un articol de Liliana Ianculescu

Planeta nu e numai a oamenilor

2009-02-23T01:04:00.000-08:00

Priviti ce se intampla cu aceasta pasare dupa ce partenera a fost lovita de o masina.
E un moment care ne cere tuturor sa realizam cine suntem si ce responsabilitate fata de viata avem.
Momente dupa ce ea a fost ranita...

El ii aduce de mancare si o protejeaza.

Incearca sa o miste dar e prea tarziu...ea a murit.

Tipa sa o trezeasca. El stie ca a pierdut-o si plange.

In sfarsit cand realizeaza ca nu mai sunt sanse, se aseaza tacut langa ea…

Adopta un catel- salveaza o viata

2009-01-27T22:19:00.000-08:00

Eu sunt Soso... cel care te va pazi de acum inainte.
Te avertizez, nu musc dar latru fff tare. Iti voi fi un prieten bun si credincios toata viata.
Daca nu ma crezi...uita-te in ochii mei si ai sa vezi ca sunt sincer.

Sunt Zgribulici, asa imi spune lumea,

In toata saptamana pana lunea,

In rest sunt caine vesel si de soi,

Si zau mi-ar place sa ma joc cu voi.

Sa mai lasati voi grijile departe,

Acestea sunt ce-n viata ne desparte,

Si fac ca lumea sa ramana trista,

Chiar daca Zgribulici, va spun exista,

Si va iubeste-n inima de caine,

Pentru un os... si un coltuc de paine.

Oameni buni, va iubesc... va doresc caldura in case si in suflete si nu ne uitati.

Nu ma intrebati de ce sunt trist...

Uite, pe noi ne cauta.

Mergem acasaaaaaa!

Noi suntem trei surioare cumintele...

Ai venit! Ai venit sa ma iei cu tine!

Eu sunt mic si pap laptic!

Ne jucam impreuna???? Tu arunci batul si eu il prind!

Sau ai venit sa ma iei acasa la tine?... Stai ca merg cu tine!

Nu pleca... Merg cu tine!!!!!!!!

Poza de grup, trei prieteni buni!

Daca nu ne poti lua acasa pe toti trei macar pe unul dintre noi.. pe cel mai cuminte...

-Eu sunt cel mai cuminte!

-Ba nu, eu sunt!

-Ba eu sunt !

Va asteptam !

Va iubim oameni buni!

Priviti ochii acestor sufletele minunate.

Ei de acolo din custile lor ne iubesc si ne asteapta.

Toti acesti catei sunt in adapostul ,,Ajutati-l pe Labus'' din Galati.

Cele 500 de suflete de acolo au acelasi vis: un camin si o familie.

Poveste fara zgarduta

2009-01-24T08:39:00.000-08:00

Povestea asta e de fapt povestea tuturor cateilor care se afla in adaposturi si tanjesc dupa libertate, care atunci cand te vad se uita la tine ca la un salvator si te roaga din priviri sa-i scoti de acolo.

Am scris aceasta povestioara pentru a ajunge la sufletele cititorilor care inca mai cred in povesti si in Oameni asa cum si ei din custile lor de fier in care i-am bagat inca mai cred in noi si in sufletele noastre de Oameni.

-Hei, nu esti tu cel care ma tragea de pantaloni adineaori? Ce cauti in cusca acum?

-Sa stii ca am vrut doar sa te fac atenta si sa te intreb pe cine cauti pe aici. Tu le-ai spus sa ma bage in cusca? ma intreba catelul cu o voce trista.

-Nu, chiar imi placi zgubiliticule! Uite ca ti-am gasit si nume..Zgubi.

-Iti plac? Uite o veste buna pe ziua de azi…si eu care credeam ca mi s-a terminat norocul! Pai daca-ti plac… e foarte simplu, ia-ma acasa la tine, imi zise el dand din codita fericit.

-Sa stii ca te-as lua, dar unde ai sa dormi?

-Tu unde dormi? ma intreba curios cutu, ridicand o ureche.

-In dormitor pe pat, unde crezi ca dorm?! -E foarte bine, atunci acolo dorm si eu, imi raspunse hotarat.

-Unde? In pat cu mine? S-o crezi tu blanosule ca ai sa dormi langa mine sa ma piste puricii tai toata noaptea.

-Bine, bine…Atunci langa pat si dimineata iti aduc papucii si ziarul.

-Da, ai aduci ca sa ai ce sa rozi pana ma trezesc eu...lasa ca va stiu eu pe voi carnasiere smechere, roadeti totul in calea voastra, iar mie nu-mi plac papucii cu franjuri si cu gauri in varfuri… si ziare nu citesc.

- Atunci da-mi un os sa-l rod, ca-i mai gustos decat papucii tai sa stii, iar ziarele nici pe mine nu ma intereseaza. Ai un os acasa?

-Am in frigider un pui cu destule oase …

-Gata, m-am gandit…acolo dorm, zise Zgubi tinandu-se fericit cu amandoua labutele de cusca de fier.

-Unde, in frigider? Dupa cel mult 10 minute o sa-ti inghete nasul, coada si mustatile, asa ca s-ar putea sa regreti ca ne-am cunoscut.

-Tu ia-ma cu tine ca ma descurc eu. Un catel istet intotdeauna gaseste o solutie. Stai sa-i spun si prietenului meu Puricel ca plec cu tine. Il vezi pe cel care se scarpina? El e prietenul meu si-i baiat bun, desi uneori seamana foarte mult cu voi oamenii…

-Vrei sa spui ca asa ne scarpinam si noi cu piciorul drept dupa urechea stanga, cum face el acum?

-Nu, am zis ca e increzut si laudaros ca si unii dintre voi, zise Zgubi dand din cap si privindu-ma fix cu ochii lui mari. Pai sa-ti spun…zilele trecute cand erau caldurile alea cumplite, incepe Puricel sa ne povesteasca cum il ducea fostul lui stapan la o apa mare si inotau impreuna si de-odata cum vorbea asa, il vedem cum sare cu capul in caldarea cu apa, o rastoarna, apoi cu galeata in cap incepe sa alerge si sa tipe cat il tine gura..inot, inot,uitai-va la mine cum inot! A trebuit sa latram apoi in cor toti cei din cusca asta la el ca sa se astampere si precis nici nu stie sa inoate.

-Mai taci, toti cateii stiu sa inoate…

-Ba nu, numai eu stiu raspunse mandru catelul ridicandu-si boticul.

-Parca spuneai ca noi oamenii suntem laudarosi, dar mi se pare mie sau ti-a crescut nasul?

-Vrei sa-ti arat ca nu mint? Du-ma la apa mare de care zicea Puricel si ai sa vezi ca stiu sa inot foarte bine. Ai o zgarda? Ma duci la apa? Sau lasa...sunt destul de educat incat sa merg frumos si fara zgarda.

- Crede-ma, imi esti tare drag si te-as lua cu mine, dar mai am o cateusa acasa…

-Catelusa? Da? Deci o catelusa plus un catel egal opt catelusi!

-Vezi ca ai gresit socotelile smechere!

-Ba nu am gresit nimic, am planurile mele si nu uita ca sunt un catel serios si-mi doresc si eu o familie. Apropo, de famile, e blonda catelusa ta? Hai grabeste-te te rog, ca pentru noi timpul trece mai repede, voi numarati 1, 2, 3, iar noi 7, 14, 21. Vreau sa te mai intreb ceva: tu cand pleci de acasa, cine-ti pazeste casa, catelusa ta?! Nu prea cred, le stiu eu pe fete, se smiorcaie, nu latra asa cum poate sa o faca un caine. Vrei sa ma auzi ce voce am? Hauu- Hauuuu incepu Zgubi sa urle plimbandu-se mandru si fluturand din coada prin fata mea.

-Gata-gata, te cred pe cuvant! Dar nu prea ies din casa, asa ca nu-mi trebuie paznic.

-Cum asa? Dar mancarea de unde o iei? Pai daca nu iesi pe strada, inseamna ca esti mai flamanda decat mine. Eu zic sa nu mai pierzi timpul pe aici si sa te duci dupa mancare, dar ai grija sa nu te prinda si sa te bage in cusca, ai mare grija! Cand vezi ca vine cineva dupa tine, fugi cat te tin picioarele si ascunde-te repede sub un gard.

-Multumesc de sfat, dar sub gard nu ma ascund pentru ca pe noi nu ne baga nimeni in cusca cand umblam pe strada.

-Nu? Dar voi de ce ne bagati pe noi? facu ochii mari de uimire catelul...

Dupa ce aflu raspunsul la intrebarea catelului voi continua povestea.

Acesta-i catelusul pe care-l doresc!

2009-01-22T11:16:00.000-08:00

''In vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”

Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş.

Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?” Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia! Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!

“Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas.

“Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”

“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!” Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb. “Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

Morala: În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar! ''

Si cine ar putea sa ne iubeasca neconditionat asa cum o fac doar ei?

Haideti sa privim lumea prin ochi de copil, al copilului care am fost si pe care l-am uitat stingher intr-un colt al sufletului nostru de oameni maturi… Poate asa vom intelege suferinta, poate vom pricepe ca exista si lumea lor, ca ei ne iubesc NECONDITIONAT cu toate ca nu pot sa ne spuna asta prin cuvinte si dulci cum o facem noi. Haideti sa imbracam lumea in bunatate, nu in cuvinte frumoase. Putem sa-i ajutam oferindu-le un camin.

Ce dar mai minunat decat un prieten adevarat, credincios si fidel putem face unui copil? Adopta un catel si ofera-l celor dragi din viata ta. Un dar minunat cu ochisori sinceri si sufletel curat.

Soarele e si al lor!

2009-01-22T10:43:00.000-08:00

,, Natura acest paradis regasit din care vrem neaparat sa ne autoalungam ‘’ spunea Vasile Ghica.

Natura e viata , spunem noi . Atunci … daca noi cu buna stiinta distrugem tot ce natura ne ofera, e de la sine inteles ca distrugem viata. Ni s-a intiparit in minte ideea ca ni se cuvine totul, cer, pamant, soare si apa sunt ale noastre, ne apartin si avem dreptul de a zdrobi cu piciorul, sau poate cu nepasarea noastra sansa copiilor, ai nepotilor nostri tot ceea ce noua ne bucura sufletul si privirea.

Pe ele le-am intalnit in Gradina Botanica. A fost una din acele intamplari fericite care unui om ai poate schimba viata. Le-am zarit pe o piatra unde-si incalzeau la soare carapacea.

M-am apropiat incet, incet de ele, manata doar de gandul de a prinde un cadru bun, cand…. aud o voce…

-Hai vino mai aproape, imi spune vocea, vino sa-ti fac cunostinta cu surorile mele. Suntem cinci, trei surori si doi frati. Noi fetele am facut o baie si acum ne facem siesta, baietii inca se mai balacesc, se joaca de doua ore cu o frunza si pana nu obosesc nu vin acasa. Vrei sa-i strig ca sa-i cunosti si pe ei?

-Nu, nu, nu.. nu-i striga, ma balbai eu… Imi ridic privirea si… putin mai departe de piatra vad inca doua broscute inotand.

-I-ai zarit? Aud din nou vocea… Fara sa pot scoate un cuvant, am dat din cap afirmativ. Imaginatia imi joaca feste, ma gandeam eu. Doar nu pot sa cred una ca asta, o fi soarele de vina, mai bine sa gasesc o banca la umbra ca mai am multe de vazut si daca am inceput sa dau din cap si sa vorbesc singura, am sa plec de aici tinandu-ma de mana cu Peter Pan, iar pe Mawgli o sa-l scot din rucsac acasa.

-Stai, doar nu fugi tocmai acum cand in sfarsit cineva ne asculta si pe noi! Am mai incercat sa le spunem si altor oameni povestea noastra, insa nici unul nu a vrut sa ne asculte, toti ne-au privit apoi au plecat. Hai sa-ti spun despre mama noastra. Eu am cunoscut-o insa surorile si fratii mei erau mici cand ea a murit. S-a imbolnavit cand locuiam dincolo..

- Dincolo? Unde dincolo? intreb eu

- Am avut o alta casa inainte de a ne muta aici, nu-ti pot spune locul exact dar era o apa mare, care nu avea culoarea asta, era murdara, plina de gunoaie ….

Adevarul, este dincolo de aceasta poveste mai mult sau mai putin imaginara. Cred ca daca fiecare am fi in stare sa ne oprim un minut in loc atunci cand privim o pasare, un fluture, o floare, poate ca le-am si intelege fara prea multe cuvinte povestea.

Natura nu e trofeul nostru, nu sunt numai fotografiile cu care ne umplem albumul, natura este viata, viata pe care niciun aparat foto nu o poate surprinde cu adevarat. Poate ca inca nu e prea tarziu pentru noi, pentru Planeta Pamant, pentru generatiile viitoare, sa incercam sa deschidem larg ochii , nu pentru a privi, ci pentru a VEDEA CU OCHII, MINTEA si SUFLETUL ceea ce ne inconjoara. Nu e destul sa cadem pe ganduri o clipa atunci cand vedem ceva ce ne atrage atentia, important e sa constientizam ca fiecare copac taiat, fiecare peisaj trist, e o rana pe trupul Planetei care poate fi ingrijita si vindecata doar prin dragostea si respectul nostru pentru tot ceea ce e viu. Inca avem sansa sa fim cu adevarat o familie mare si sa traim in armonie cu natura fara a i ne importrivi, fara a o distruge in mod constient sau nu. Depinde de noi cat de atenti suntem la povestile pe care ni le spun copacii si frunzele lor, pasarile, florile, ce traiesc fara a ne reprosa nimic noua celor care incercam sa schimbam dupa nevoile noastre ceea ce ar trebui pastrat asa cum Natura le-a lasat, curate, pure si vii. Nu e inca tarziu sa ne schimbam mentalitatea cu care ne-am obisnuit , aceea ca suntem stapani peste tot si toate, pentru ca e posibil ca Natura sa ne contazica. Si nu e atat de greu sa incepem shimbarea, sa inlocuim ceea ce e rau in gandirea si in fapta noastra, incepand cu un gest care pare marunt pentru noi, dar care poate salva natura.

Nu e o lozinca ,,sa plantam fiecare un copac’’ ci o datorie de onoare fata de noi si de generatiile care urmeaza. E un gest normal, de respect, de bun simt, e un gest omenesc. Si daca totusi nu ne gandim la natura, la ceea ce lasam in urma noastra, sa ne gandim ca cei pe care-i iubim si-i ocrotim, copiii si nepotii nostri, e posibil sa-si traiasca viata intr-un desert si ca verdele va fi culoarea in care-si vor zugravi peretii casei in amintirea verdelui pe care parintii si bunicii lor l-au distrus prin nepasare si egoism. Poate totusi se vor consola ca le-am lasat o mostenire pretioasa, albumele cu fotografii ale unor locuri, pasari, copaci pe care i-am fotografiat vii, respirand. Poate vor fi multumiti ca totusi noi am apucat sa vedem si sa traim ceea ce pentru ei sunt doar imagini.

Oameni buni, daca vreti imagini, dati-i cu zoom-maxim cand aveti aparatele foto in mana, insa daca vreti o realitate haideti de azi sa incepem sa facem ceva, pentru ca nu e greu daca avem vointa si destula minte incat sa stim ce pierdem si ce castigam.